Cel mai mare paradis fiscal din spaţiul comunitar este Luxemburgul, ţara în care banii pot fi, legal, feriţi de fisc, informează Deutsche Welle.
Investitorii doresc siguranţă deplină pentru banii lor, profit mare şi impozite cât mai mici, condiţii oferite nu numai în insule exotice, ci şi în Europa. ‘Nu trebuie să căutăm tocmai în Caraibe. E de ajuns să privim la uşa casei noastre’, susţine inspectorul financiar Reinhard Kilmer. Potrivit acestuia, Marea Britanie protejează Insulele Canalului şi Insula Man, iar Franţa are principatul Monaco. În plus, Europa mai are bătăi de cap cu Elveţia, Luxemburg şi Austria. Randamentele poate nu sunt atât de grozave ca cele din Insulele Virgine, însă depozitele sunt extrem de sigure, susţine Kilmer.
Cel mai mare paradis fiscal al comunităţii europene este Marele Ducat de Luxemburg, stat fondator al Uniunii. Însă ministrul finanţelor, Luc Frieden, respinge ideea că Luxemburgul este un paradis fiscal. ‘Suntem un centru financiar european şi nu încurajăm evaziunea’, a declarat în repetate rânduri Luc Frieden.
În micuţul stat funcţionează 141 de bănci din 26 de ţări. Timp de mai multe decenii, Luxemburgul şi-a câştigat reputaţia de oază fiscală sigură. Volumul fondurilor de investiţii se ridică la aproximativ 2100 de miliarde de euro, estimează biroul de consiliere financiară Ogier. Aceste fonduri sunt scutite de taxe. Pentru a-şi proteja profiturile de mâna lungă a fiscului, multe concerne internaţionale şi-au deschis filiale în Marele Ducat. Conform legislaţiei europene în vigoare, procedura este permisă. Banii proveniţi din străinătate au săltat Luxemburgul în fruntea clasamentului european al veniturilor pe cap de locuitor.
Europarlamentarul german Sven Giegold, expert financiar al formaţiunii Verzilor, cere mai multă transparenţă din partea firmelor. ‘Orice companie ar trebui să menţioneze în bilanţul anual câte filiale are, ce profituri a înregistrat, unde anume au fost obţinute profiturile şi cât impozit a plătit’, susţine Giegold.
Într-un interviu acordat publicaţiei Frankfurter Allgemeine Zeitung, ministrul Luc Frieden s-a arătat dispus să analizeze posibilitatea de a transmite automat în străinătate veniturile aferente dobânzilor, dar numai în cazul investitorilor particulari din afara Luxemburgului. Declaraţiile sale au fost criticate în Luxemburg. ‘Secretul bancar trebuie păstrat’, au cerut tinerii democraţi.
UE nu răspunde de politica fiscală a fiecărui stat membru, iar competiţia ratelor de impozitare este dorită. De ani de zile, europenii încearcă să găsească o bază unitară de evaluare, adică să stabilească ce anume din avere sau din venit ar trebui, în general, impozitat. Experţii sunt de părere că demersul e inutil. În schimb, transparenţa este necesară mai ales luând în considerare posibile furtuni financiare în oazele fiscale europene, caz în care celelalte state membre ar putea fi invitate să ia parte la operaţiunea de salvare.
Partenerii europeni au contribuit cu zece miliarde de la salvarea Ciprului. Valoarea băncilor din micul stat insular era de şapte ori mai mare decât performanţa economică anuală a ţării. În Luxemburg, acest raport este de 22 de ori mai mare.
