Îl cunoaștem cu toții. Glumesc, nu îl cunoaștem cu adevărat, ci mai mult din auzite. „Nu te pune să te cerți cu ăla, că e mafiot”, îți trece pe la urechi. În rarele ocazii în care începi să schimbi câteva vorbe cu el, te amenință. „Te bag 10 metri sub pământ”, i-a zis B. mamei mele, care nu mai suporta zgomotul de la clubul lui de striptease.

Mafiotul de cartier are mereu pile și relații, chiar și în Poliție. Nu e o acuzație nefondată, toată lumea știe că e adevărat. Are și dușmani, care, ocazional, îi mai lasă câte un sicriu la poartă.

Nu e întotdeauna născut în cartierul tău, de obicei are doar „afaceri” pe acolo. Afacerile lui sunt atât de extinse, încât e mai bine să nu pui întrebări despre ele, altfel cine știe în ce mediu te-ai mai putea trezi. Căci astfel domină mafiotul de cartier: prin frică. Nu e chiar ca în America de Sud, dar toți o privesc ca pe o amenințare reală.

Prin relațiile lui, prin afaceri, prin teama pe care o inspiră, mafiotul de cartier e un mic stăpân pe domeniul lui. Citești arareori despre el în presă, de obicei când e vorba de comunicate transmise de DNA sau de forțele de ordine. După care dispare din vizor. Uneori, cum am mai citit despre un proxenet de la Penitenciar, dictează chiar și de după gratii.

Întrebarea la care am vrut să ajung este: suntem nevoiți să lăsăm această stare de fapt să persiste sau învățăm să vorbim, în mod solidar, despre el?  

Nu mi-am asumat mari riscuri scriind un asemenea editorial, pentru că e foarte general. Dar ar trebui ca și noi, cetățenii de rând, să putem avea un spate atunci când o facem. Din partea vecinilor, din partea presei, din partea forțelor de ordine și din partea judecătorilor.

Nu este normal să nu ne putem apăra cauza în fața mafiotului de cartier. Nu e normal să ne inspire atâta frică, să ne amenințe, să ne jignească și să atenteze la cei dragi nouă. În momentul ăsta, nu îmi asum prea mari riscuri cu privire la el, dar dacă aș începe să o fac? Insist în încrederea că ar trebui să ne facem cu toții partea în a refuza să fim monopolizați de câte un interlop din municipiul sau județul Arad. Ca multe alte lucruri, totul pornește de la mentalitate. Poate gândi Aradul cu adevărat ca un colectiv?

  • Lasa ca nu stii cum ii securistul de cartier, te loveste cu masina in fata blocului cu plecare dupa loc si dupa face blat la militie, medicina legala. Deci se poate si mai rau, dupa care te hartuieste tot el prin tot felul de faze, pe net in comentarii peste tot. Pe vecin il cheama Schreiber Cristian. Minte ca un senil ce e. Sa te mai oftici cand mai faci o pana pula penala ce esti. Sa nu-mi mai pui vaselina si piatra de bujie pe parbriz psihopatule. Ce tot ma provoci atat ? Si cand ne-am intalnit la super market in public. Dar pe strada cand ma vezi scoti telefonul si filmezi. Zdreamto!

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției