Maidanezii adăpostului arădean sunt tratați… cu omenie, numărul adopțiilor crescând de la an la an

O problemă tristă ce nu și-a găsit o rezolvare civilizată și de bun simț de două decenii și jumătate este aceea a statutului celor mai buni prieteni (scăpătaţi), ai omului: câinii comunitari, adică fără stăpâni – sau maidanezi cum li se spune batjocoritor. Dacă în unele locuri, cum e și la noi, situația nu mai reprezintă (deocamdată), o problemă, este pentru că: 1) n-a mai fost mușcat… spectaculos nici un nenorocos (Doamne ferește!); 2) campania electorală a unora ori a altora n-a atins cote așa de disperate încât să trebuiască să fie scos și acest… „as“ pe masă; dar mai ales pentru că: 3) se mai potrivește, din fericire, pe postul de Șef Serviciu Gestionare a câinilor fără stăpân și câte un… OM, care, așa, cu fonduri puține dar cu inițiativă proprie și multă muncă – și mai ales cu multă empatie și omenie – reușește să creeze condiții bune și acestor animăluțe care n-au altă vină decât că au ajuns să trăiască în această lume a… oamenilor!
Numărul de canise, triplat
După cum ne preciza medicul veterinar Filon Crețiu, șeful Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân, din cadrul Gospodăriei Comunale Arad, așe­- zământ aflat pe strada Bodrogului „activitatea de gestionare a acestui domeniu este regle­- mentată de Legea 258 din 2013, care modifică și completează OUG 135 din 2001 după care se acționa până în 2013“.
De când este șef aici – adică la Adăpostul pentru câini, cum este cunoscut așezământul în oraș – medicul veterinar Filon Crețiu
s-a zbătut – și a și reușit, să mărească și să modernizeze spațiile în care sunt adăpostiți peste 300 de câini comunitari, știut fiind că fiecare trebuie să se miște într-un spațiu de 2,5 mp. „Capacitatea este de 300 de locuri – cu o firească oscilație de circa 5-10 animale; dar acum avem 320, din care câteva zeci de căței mici, aduși recent de unii oameni inimoși care n-au vrut să-i lase să moară de foame și frig. Câinii sunt animale sociabile și lor le place să stea alături de alți semeni de-ai lor – dar sunt și alții pe care e nevoie să-i cazăm singuri. De-aici vine și posibilitatea de-a depăși, în aumite limite, numărul de animale la un moment dat“.
Mulți iubitori de animale fac donații
Chiar dacă puțină lume e interesată de existența acestor căței, sunt și oameni care se comportă… normal și acceptă realitatea că și ei sunt ființe vii care au drept la viață. „Trebuie să subliniez că nu se pune problema hranei: avem fonduri alocate și mâncare este, deci nu-i ținem flămânzi, cum… s-a mai auzit. De fel! Apoi, deși per­cepția este că lumea îi urăște pe acești câini și nu-i vor… vii, nu e chiar așa. Sunt foarte mulți arădeni care au adoptat de la distanță câte un câine și vin periodic să se intereseze de ei și să-i scoată la plimbare; apoi sunt oameni care fac donații – și mai modeste dar și mai substanțiale – doar de dragul lor: în bani ori în produse – mai ales în saci cu hrană uscată.
Sunt însă utile și donațiile de alt fel: tot felul de țesături, veșminte, haine de pat, prosoape, saltele vechi ș.a. – dar toate curate, firește – pe care să le utilizăm când avem de îngrijit cățeluși, chiar sufe­rinzi, la vreme de iarnă și trebuie să le asigurăm un culcuș cald, ori diverse alte obiecte“.
Adopțiile au trend ascendent
Cât privește cifrele activității Serviciului, sunt deosebite și acestea: „În primul rând mă bucur că am reușit extinderea și modernizarea spațiilor. Astfel, anul trecut au fost luați de pe străzi și aduși la Centru peste 1.030 de câini. Dar și adopțiile au fost substanțiale: în 2015 au fost adoptați 337 căței; cam un cățel pe zi!
Toți au plecat de la noi în stare de sănătate bună, deparazitați, vaccinați și microcipați – totul gratuit! Din fericire, trendul crescător al adopțiilor continuă și anul acesta: până acum au fost adoptați circa 200 de căței, iar de pe teren au fost aduși în jurul a 480 de căței. La noi doar animalele foarte-foarte grav bolnave sunt eutanasiate“.
Un recensământ ar fi foarte benefic
Cât privește aplicarea actualei legislații, medicul veterinar Filon Crețiu subliniază un aspect ce… nu se întâmplă și astfel nu se poate realiza o evidență clară. „Legea impune fiecărui po­sesor al unui câine – chiar și cei considerați fără rasă bine conturată – să-l aducă pentru de­ratizare, vaccinare (dacă e cazul) dar mai ales pentru microcipare.
E adevărat, sunt niște costuri, dar sunt minimale: NU depășesc valoarea a… 4-5 pa­- chete de țigări, dacă e să fac o comparație!
Eu consider că acești câini, care ne aduc bucurii, ne păzesc pe noi, casele și avutul nostru, chiar cu prețul vieții lor uneori, merită acest modest efort financiar din partea noastră, ca stăpâni!

În plus, prin păstrarea sănătății cățelului nostru asigurăm și sănătatea membrilor familiei, dacă aceștia vin în contact sporadic cu prietenul nostru necuvântător dar atât de fidel.
În altă ordine de idei, în caz de accident ori furt, respectiv dispariție, eventualii salvatori ar ști, datorită cipului, că animăluțul aparține unei familii cu care se poate lua legătura și nu l-ar trata ca pe un… câine al nimănui, cum mai e obiceiul la noi, din păcate“.
Câinii ar putea aduce alinare suferinzilor
În alte părți ale lumii, tot felul de asociații nonguvernamentale au proiecte prin care acești căței ai… nimănui să primească un minim de dresaj și apoi să fie plimbați prin unități sociale ori medicale cu persoane suferinde: copii, maturi, bătrâni, pentru a le aduce alinare și bucurie. „Deocamdată noi suntem departe de asemenea inițiative, din păcate. Însă pot să vă spun că avem un caz recent în care un bătrân de 83 de ani a adoptat un cățel pentru a-i ține companie și a-i aduce alinare după ce prietenul lui a murit. Ne-a și comunicat că e foarte mulțumit de ce a făcut; ceea ce este deosebit“ ne spunea în în­cheiere inimosul șef al adăpostului de câini de pe Bodrogului.