Atentatul terorist de la Charlie Hebdo şi tot ceea ce a urmat apoi în Franţa continuă să rămână în prim-planul vieţii publice, tero­riştii reuşind să se facă cunoscuţi în întreaga lume şi să-şi popularizeze mesajele. Chiar dacă cea mai mare parte a societăţii civilizate se declară acum fără nicio urmă de ezitare de partea revistei Charlie Hebdo, dovadă stând şi marşurile de duminică din Franţa, când au ieşit în stradă aproape patru milioane de oameni şi importanţi lideri politici, şefi de stat şi de guvern, criminalii au reuşit totuşi să strecoare o umbră de îndoială în rândul cetăţenilor simpli, cu privire la ceea ce se întâmplă pe teatrele de luptă împotriva terorismului. Sunt sigur că mulţi francezi, englezi, americani, spanioli şi chiar români se întreabă dacă merită sau nu să îşi pună viaţa în pericol pentru simplul fapt că plătesc impozite în state care participă la o coaliţie internaţională, aşa cum spunea unul dintre criminali.
Câţiva dezaxaţi au omorât nişte oameni care nu au făcut nimic pentru a merita să li se ia viaţa şi au devenit, aş putea spune, staruri internaţionale. Presa şi mai ales televiziunile de pe întreg Mapamondul le prezintă povestea vieţii, încearcă să afle tot ce se poate afla despre ei, dând astfel un exemplu cum nu se poate mai nepotrivit pentru alţi anonimi care nu au realizat în viaţa lor nimic, care vor să ajungă în lumina reflectoarelor chiar cu preţul vieţii, un preţ mult prea mic pentru astfel de specimene, dacă ar fi să mă întrebaţi.
Dar să revenim la ceea ce s-a întâmplat la Paris. Chiar dacă, personal, nu pot să fiu de acord cu modul în care a fost caricaturizat profetul Mahomed, care în fond şi la urma urmei este un simbol al unei religii, iar simbolurile religioase trebuie respectate, din punctul meu de vedere, de toată lumea, fie că aderăm la religia respectivă sau nu, pentru că trăim în secolul XXI, când ar cam trebui să fim toleranţi, chiar dacă alţii nu sunt, gestul criminalilor nu are nicio scuză. Şi mai grav este însă că din păcate sunt mulţi alţii care gândesc ca ei, iar din cauza lor vom avea şi noi de suferit. Mă gândesc aici în primul rând la Legea „Big Brother”, care a revenit pe tapet în România, şi care ne va restrânge anumite drepturi, dacă va fi pusă în aplicare. Deşi, în principiu, cei care nu comit sau nu au de gând să comită fapte de natură penală, nu ar trebui să se teamă, este totuşi neplăcut ceea ce ni se întâmplă din cauza unor nebuni, care s-au lăsat îndoctrinaţi de alţi fanatici sau de lideri care îşi urmăresc doar propriul scop. Astfel, teroriştii pot jubila din nou,  dovedindu-se că atentatorii au avut o mână mai lungă, care loveşte la mii de kilometri distanţă, în însăşi esenţa democraţiei, adică în drepturile cetăţeneşti. Iar cei care îşi doresc să controleze cât mai bine cetăţenii, să ştie în permanenţă unde ai fost, cu cine ai vorbit, ce ai vorbit, cu cine ai schimbat diverse e-mailuri, cât ai cheltuit, ce ai cumpărat cu banii care ţi-au ieşit din cont, au numai de câştigat şi cu ajutorul unor extremişti religioşi care în fond îşi doresc şi ei acelaşi lucru. Dacă aş fi adeptul unor teorii conspiraţioniste m-aş putea gândi că aceste grupări teroriste au fost lăsate să apară şi să se dezvolte cu un anumit scop. Armatele, serviciile de informaţii şi mai ales industria de apărare au nevoie de duşmani…

Recomandările redacției