Mâna Ursulei și generația următoare

Nu știu prin ce formule, mai mult sau mai puțin „magice“ demisionatul fost ministru Ghinea s-a lipit la vizita de înalt nivel comunitar. Cică a lucrat la PNRR . Cât de bine a „lucrat“ s-a văzut. România a fost pe locul 20  din 28 de țări, în ce privește întocmirea acestor programe.Hai să nu ne ferim de cuvinte. Asta e realitatea. Suntem „bine“ în a doua parte clasamentului. Adică pe la coadă. În spate mai sunt Polonia și Ungaria, dar din cu totul alte motive.  Dar să n-o mai lungim. Prin PNRR, România ar urma să primească aproape 30 de miliarde de euro, mai exact 29,9 miliarde, pe parcursul următorilor cinci ani. Numai că nu doar așa, ci în urma atingerii unor anumite borne. Niște puncta de parcurs. Trebuie să se realizeze numeroase reforme structurale şi să se implementeze 107 proiecte de investiţii de la digitalizare şi infrastructură – rutieră, la educaţie şi sănătate. Acestea  vor trebui îndeplinite până la finele lui 2026. Primii bani din PNRR ar urma să intre în România în finalul lunii noiembrie, poate chiar începutul lunii decembrie. De fapt (și) pentru asta a venit Ursula von der Leyen la București, pentru o transă d 3,9 miliarde de euro. Deocamdată banii sunt pe hârtie.  Un episod mai merită consemnat, deși aparent nu are legătură directă cu subiectul. Demisionatul ministru Ghinea a întins  mâna către președintele Comisiei Europene. Vroia să arate de fapt că e important, că e de nivel european. Normal că a rămas cu mâna întinsă în aer. Dar vorba aceea, dacă…omul nu e și fudul, parcă nu e …destul.  „Educatul“ Ghinea a greșit de mai multe ori. Prima data, Ursula von der Leyen este femeie. Deci trebuia să întindă ea mâna dacă dorea acest lucru. În al doilea rând avea o funcție de rang foarte mare, ceea ce era încă un atu în plus, pentru ca Ghinea  să stea cu mâna la locul ei. Și nu în ultimul rând, în plin val patru, șefa C.E. a vrut să dea un mesaj de protecție sanitară. Reîntorcându-ne la bani, căci despre asta este de fapt vorba, până la urmă nici aceste sume nu se știe cum vin, în ce condiții mai clare  și ce fel de condiționalități trebuie îndeplinite. Așadar, dacă vedem partea plină a paharului e bine. Aproape 30 de miliarde de euro e o sumă foarte mare. Dar nici pe departe colosală, la nivelul unei țări de mărimea României. În altă ordine de idei, doar împrumuturile  din ultimul an și jumătate sunt în jur de 25 miliarde de euro. Bani care nu se știe foarte clar în ce direcții s-au dus. Și, mai ales cu ce folos. N-am auzit nici să se facă o linie de mare viteză, nici un spital ultramodern ori o centrală nepoluantă de producere a energiei electrice. Sigur nu era nimic gata într-un an, dar măcar știam o finalitate. Aici suntem, acolo vrem să ajungem. Să fie creionat un parcurs. Ceea ce așteaptă și cei de la Comisia Europeană. Numai că vor fi circa șase miliarde de euro pe an. Cu condiții, încă neclare, așa cum aminteam, dar totuși nu va fi suficient doar să bați din palme. Cât ne vor costa ele pe noi, cei de acum, rămâne de văzut. În fond și titlul programului este „NextGenerationEU“. Cumva construim  pentru generaţiile viitoare. Cu alte cuvinte lovim cu…târnăcopul prezentul,pentru un viitor, teoretic mai bun.  Va fi acesta și palpabil?