O ştire venită ieri dinspre Comisia Europeană prin comunicat, ştire anodină (deci nere­levantă şi care nu va avea nici o urmare), şi insipidă (adică searbădă ca o scovardă bătrînă), aşadar nebăgată-n seamă de nimeni, anunţa că alcătuirea continentală de la Bruxelles va lansa în contra României o procedură de infringement pe motiv că această Românie nu-şi protejează cetăţenii de poluarea cu particule fine. Comi­- sia-n cauză preciza că cetăţenii din unele zone din Bucureşti, Braşov şi Iaşi sunt expuşi continuu unor praguri de poluare completamente nesănătoase. Onor Comisiunea mai constată că particule fine provin din emisiile generate de industrie, trafic şi încălzirea locuinţelor, şi pot cauza astm, afecţiuni cardiovasculare, cancer pulmonar şi deces prematur.
Nimic de zis împotriva constatărilor făcute de raportorii Comisiei (pe care-i suspectez c-ar fi specialişti stimabili). Dealtfel, nu-ţi trebuie specializări universitare şi postdoctorale ca să simţi în nări cum te-neacă-n gît fumul de la eşapamente şi cum te năpădesc toate colburile-n casă, chiar cu geamurile-nchise şi bătute straşnic în cuie. Aşadar Comisiunea spune lucruri pe care le ştiam demult, aşa cum ştim că guvernul de la Bucureşti nu se teme de-un infringement, acolo, şi că-l va-nfrînge pe infringement ca pe unguri la Posada, ca pe turci la Rovine, Vaslui, Călugăreni şi Plevna, şi ca pe nemţi la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti.
Ce ştie bine Comisiunea (dar despre asta tace cum tace clientul ignatului în păpuşoi), e că românii sunt expuşi de două’ş cinci de ani unor agenţi de poluare mult mai penetranţi şi mai perfizi: politicienii şi artileriştii economici.
Agenţii-politicieni apar prin minţire, se-nmulţesc prin alegeri şi sînt eterni precum Dumnezeu (mi-a spus cineva că Raiul se va duce dracului dacă Sîn’ Petru va scăpa-nlăuntru vreun agent d-ăsta, şi cred c-avea dreptate). Comisiunea nu spune că românul e poluat din toate direcţiile şi-n toate poziţiile de astfel de agenţi de pe toate meridianele şi că însăşi Comisiunea ne poluează cu europenizarea, cu globalizarea, cu desnaţionalizarea, cu desromânizarea şi cu sărăcirea, toate acestea fiindu-ne propovăduite ca un fel de evanghelie isteaţă, deci subtilă, a ştergerii de pe faţa Pămîntului.
Agenţii artilerişti economici se nasc odată cu agenţii politicieni (de multe ori fiind şi una, şi alta), se-ngraşă prin investiri şi împrumuturi (date, desigur), şi se fac măricei sau mari de tot prin „tunuri”; cu cît calibrul „tunului” e mai mare, cu-atît agentul poluant (privat, stat, bancă co­mercială, Fond Monetar Internaţional, Bancă Mondială, Bancă Europeană), are conturile mai obeze, iar românul e mai fericit că n-are-a duce grija banului, ci dorul.
Totuşi, cum să ceri unui parlament european populat cu agenţi-politicieni să-i ia de beregăţi pe colegii carpatini?!? Ar fi un nonsens şi-o contradicţie între cerere şi realitate să ceri lupilor să-i sfîşie pe lupi.
Ce rămîne de făcut e ca noi, ăştia poluaţii, să ne-aşezăm umăr lîngă umăr, să punem mînă de la mînă şi să anti-poluăm gîtuindu-i pe poluatori fără patimă, fără discriminare şi fără milă, că poate s-o face aerul planetei mai respirabil şi s-o vindeca lumea de astmul înstrăinării de neam şi de cancerul sărăciei.

Recomandările redacției