manuscrise afisExpoziţia de manuscrise găzduită de sala „Clio” a Complexului Muzeal Arad între 11 şi 23 martie va fi vernisată mâine, de la ora 17.

Ce valoare are un manuscris și mai ales ce valoare are în zilele noastre? La o astfel de întrebare îmi permit să răspund înlănțuind câteva concepte și idei din filosofia contemporană.

Cunoașterea umană depinde de etapele în care ea s-a constituit. De aceea, potrivit lui M. Foucault ceea ce dă sens cunoașterii până la urmă este contextul ei și nu adevărurile ei. O dovadă este heliocentrismul, a cărui integrare în cultura europeană a durat mai bine de 200 de ani, de la Copernic (1543) prin Newton (1687) și până la anularea de către Biserica Catolică a interdicției de publicare a textelor referitoare la heliocentrism (1758). În tot acest timp s-a construit un Zeitgeist(spiritul vremii) al ”revoluției copernicane” așa cum l-a numit foarte sugestiv Immanuel Kant.
Ce anume face în acest context al cunoașterii sau Zeitgeist ca o resursă informațională să capete sens? Ce anume face (depășind valoarea bibliofilă) ca un manuscris să fie mai important decât altul, să fie mai relevant? Nu vechimea lui, nu originalitatea lui, nu caligrafia pe care o prezintă, ci contextul la care el trimite și în care se integrează. În ce condiții a fost produs manuscrisul? Cum se leagă de viața creatorului său? Ce practică socială a influențat producerea lui etc.? Preocuparea pentru a răspunde la astfel de întrebări dă sens nu doar informațiilor oferite ci chiar obiectului ca atare în forma sa de document manuscris.
Contextul în care cunoașterea umană capătă sens depinde atât de bagajul informațional pe care îl aduce cunoașterea cât și de urmele și elementele quasi-arheologice ale mediumului și suportului prin care este transmisă cunoașterea și care ajută la reconstituirea sau retrăirea contextului, Zeitgeistului respectiv. În cazul unui manuscrisului acest context ce oferă sens poate fi reconstituit, plecând nu doar de la ceea ce se spune ci și de la hârtia, cerneala, uzura paginilor, petele de cerneală, tăieturile, ștersăturile și celelalte elemente grafice non-textuale regăsite în document. Expoziția pe care o propun încearcă să pună în evidență aceste elemente exterioare și marginale dar inedite care sălășluiesc în diversele manuscrise pe care le deține Biblioteca Județeană. Desigur, veți gasi aici documente manuscrise care aparțin marilor donatori și patroni ai bibliotecii noastre precum Alexandru D. Xenopol, A. M. Marienescu, Csiky Gergely, Márki Sándor etc., însă se regăsesc aici nu doar pentru a-i celebra ci pentru a încerca un exercițiu de retrăire mentală a spiritului vremii în care aceștia au trăit. Mai mult decât atât, pe lângă manuscrisele vechi am expus și manuscrise noi, din prezent, pentru a umple un gol nenatural, aș zice eu, al ignorării și dezinteresului bibliofil față de  documentele manuscrise contemporane. Comparând diversele contexte de secol 18, 19 sau 20, contexte educative, religioase și juridico-adminsitrative cu contextul contemporan se poate constata pe viu valoarea epocală și sensul ultim al oricărui document manuscris (fie el vechi sau nou, textual sau grafic) în lumea hiper-tehnologizată pe care ne-o oferă secolul 21.
Manuscrisul, în totalitatea lui, este expresia intimă a cunoașterii și a dorinței de a cunoaște.

Marius Stoica

Recomandările redacției