Sunt scriitori care se simt legaţi structural de locul de baştină, locuri care devin prin scrierile lor simboluri. Aşa, bunăoară, în Odiseea lui Homer, Itaca este ţinta lungii călătorii spre casă a lui Ulise. O Itacă veşnic râvnită şi dorită de eroul aventurier al lui Homer, erou care trece prin mari peripeţii şi riscuri în lungul drum spre patria lui de suflet. Itacă devenită un simbol al reîntoarcerii acasă, la origini.
O căutare a identităţii locului său de baştină pare să se întâmple şi cu Ionel Costin, un scriitor arădean care îşi are originile în Maramureş, dar care se pare că se simte un dezrădăcinat, un foarte îndrăgostit şi nostalgic al locurilor sale natale. Căci cartea de faţă, intitulată Liniştea de pe urmă este a treia sa carte dintre cele publicate până acum care are ca temă mirificul ţinut al Maramureşului istoric. O carte mai ales despre oamenii care l-au populat şi care i-au dat strălucire în perioade istorice tulburi, esenţiale pentru neamul românesc.
Ionel Costin ne prezintă în această carte 15 povestiri cu eroi maramureşeni legendari sau nu, reali sau închipuiţi, dar care povestiri vin să scoată în evidenţă portretele unor oameni puternici, care ştiau şi voiau să fie neînduplecaţi în faţa urgiei unei istorii tulburi şi ostile. Ne sunt prezentate, astfel, întâmplări cu marii descălecători Dragoş şi Bogdan, cu haiducul Pintea Viteazul dar şi cu eroi mai puţin cunoscuţi în legende şi istorii, dar care rămân în conştiinţa colectivă ca mari luptători pentru dreptate socială şi politică.
Temporal, acţiunile din carte se întind pe o perioadă de peste 600 de ani, de pe vremea lui Dragoş, care a dus o adevărată cruciadă împotriva necredincioşilor tătari (Cruciada împotriva necredincioşilor) şi până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când în Maramureş s-a instaurat puterea comunistă (Eroi fără morminte).
Deşi sunt nişte anonimi ai istoriei, cei 29 de bărbaţi executaţi la Moisei în urma Dictatului de la Viena, sunt prezentaţi în cartea lui Ionel Costin ca nişte martiri adevăraţi şi nevinovaţi ai neamului românesc (Calea spre rai). Pe legendarii voievozi Dragoş şi Bogdan, autorul ni-i prezintă ca pe nişte moroşeni obişnuiţi, cu un grai molcom dar hotărât, îmbrăcaţi cu straie simple, personaje care se amestecă fără fandoseli cu supuşii şi cu care interacţionează firesc, natural.
Cartea lui Ionel Costin este una uşor de parcurs, deşi autorul foloseşte multe regionalisme, iar topica este una neaoş moroşenească. Tocmai pentru a uşura parcurgerea cărţii cât mai fluent, autorul a introdus la sfârşitul volumului un glosar cu explicarea celor mai rare regionalisme, glosar foarte util cititorulul nefamiliarizat cu lexicul transilvan.
Dialogul personajelor este firesc, gesturile şi atitudinea lor sunt redate natural, ceea ce face din carte una de mare atracţie, însuşiri pe care le au doar prozatorii cu har.
Aşa după cum chiar Ionel Costin declară într-un Cuvânt înainte, cartea „se adresează celor tineri, dornici de a ştii de unde venim şi eventual unde mergem, dar şi cititorilor cu pletele argintii care, din păcate, au trecut prin acele vremuri tulburi…“
Aşadar, Ionel Costin se întoarce cu această carte din nou la originile sale-Maramureşul – un fel de Itacă de suflet, iscodind de această dată filele îngălbenite ale istoriei şi ale legendelor şi punând cititorul în legătură cu personajele sale reale sau închipuite, personaje care retrăiesc istoria între filele acestei cărţi.
Liniştea de pe urmă a apărut la Editura MIRADOR, Arad, în 2017.
* Ionel Costin, Liniştea de pe urmă, Editura MIRADOR, Arad, 2017
