Marea racolare…

Mai este puțin și marea migrație poate începe. Unii i-ar spune traseism, alții precum vicepremierul Dragnea „o lim­pe­zire a situației după ce scena politică s-a tulburat”. Acesta a spus nu mai departe de acum câteva zile:
„Nu susţinem migraţia po­litică, dar nici nu putem să stăm indiferenţi. Pentru mine este foarte important ca fiecare om dintr-o comunitate să beneficieze de dezvoltare şi pentru asta sunt dispus să susţin un asemenea act normativ pentru ca astfel de blocaje să nu mai existe. Realitatea din România spune altceva. Suntem în miezul unei migraţii politice. Foarte mulţi primari au candidat din partea unor partide, dar ei sunt deja activişti la celelalte partide. Eu cred că trebuie să limpezim situaţia”. În concluzie s-ar des­prinde că fiecare om din România, adică om care poate băga buletinul de vot în urnă să be­neficieze de dezvoltare. Dar ra­țio­namentul lui Liviu Dragnea are cel puțin o… scurtcircuitare lo­gică.  Păi toată lumea face po­litică pentru oameni. Atunci ce mai contează că primarul X nu este de la PSD de exemplu. Mai ales că se strigă pe toate ca­nalele  formale și informale că fondurile, adică alocarea resur­se­lor în teritoriu către administrațiile locale nu se face pe cri­terii politce, ci după nevoia comunității.  Păi atunci ce rost mai are să dai „armistițiu” timp de două săptămâni, pentru ca primarii care vor să se limpezească să sară… pârleazul? Dacă tot ai în centrul preocupării oamenii? Nu poate să rămână fiecare acolo unde este? Lucrurile nu stau nici pe departe așa. Un om care este conectat la centrul tău de putere este mai ușor de controlat. O știe toată lumea. Și Pu­tere și Opoziție. Iar mesajul este clar: ești cu noi primești fonduri, nu ești nu primești. În fond miza este controlul alegerilor. Mai ales într-o comunitate locală, primarul este un fel de locomotivă electorală care poate… trage votanții într-o direcție sau alta. Așa că este nevoie de două săptămâni de… imponderabilitate pentru a trece dincolo.  Față de toate astea Opoziția a sărit ca arsă și pe bună dreptate. Pe de altă parte problema migrației a existat de după 1990. Ea a fost cumva reglementată în 2006, când s-a hotărât că primarii care trec la un alt partid, își pierd automat mandatul. Nu același lucru se întâmplă dacă respectivul primar este dat afară de partid. În acest sens cazul lui Boc este relevant. Acesta face  politica altora la modul deschis, dar nimeni nu-l dă afară. Închidem această mică paranteză.   Pe de altă parte și de o parte și de alta este un timp al decantărilor, al probei de caracter și de încercare a tăriei convingerilor. Desigur, ne referim la aceia care au așa ceva. Toți au  timp destul pentru a reflecta la asta. Chiar și partidele vor ve­dea pe cine se pot baza cu adevărat. Nu doar când e… bine. Ceilalți își pot spăla conștiința spunându-și că au făcut-o pentru… oameni.
Da, pentru oamenii de pe liste.