unguriÎn plină erupţie a scandalurilor de corupţie declanşate la vârfurile politicii româneşti, cazul fostului deputat UDMR Marko Attila trece tot mai mult în uitare, deşi pare a căpăta conotaţii internaţionale: surse care cu greu ar putea fi contrazise afirmă că Marko Attila, condamnat definitiv la trei ani de închisoare – cu suspendarea executării pedepsei, pentru abuz în serviciu în legătură cu aprobarea unei despăgubiri de 61 de milioane de euro, sumă considerată de DNA ca fiind supraevaluată, şi citat în dosarul de corupţie în care este urmărită penal Alina Bica, se află pe teritoriul Ungariei, sub protecţia premierului Viktor Orban. Informaţia a fost dată de Eugen Iordă­chescu, avocatul lui Marko Attila; acesta a afirmat că cel pe care-l apără se află în Ungaria, fiind be­neficiar de „… protecţie din partea premierului Ungariei, Viktor Orban”. Avocatul a explicat înalta protecţie printr-o „… relaţie specială cu ambasada Ungariei”, ambasadă care a urmărit cu foarte mare atenţie cazul său.
În presa bucureşteană se afir­mă, invocându-se surse politice, că Marko Attila ar avea dublă cetă­ţenie – română şi maghiară, şi că autorităţile judiciare din România ştiau de prezenţa lui Marko Attila în Ungaria.
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a explicat motivul pentru care Marko Attila era la Budapesta în ziua votului din Parlament: participa la o şedinţă a Guvernului Ungariei, ca invitat. „În ziua votului a participat la o şedinţă la care au participat toţi parlamentarii noştri, la invitaţia guvernului maghiar. A participat la acea şedinţă. Nu ştiu dacă a rămas acolo”, a declarat Kelemen Hunor.
Situaţia juridică „la zi” a cetă­ţeanului român Marko Attila este cea de condamnat definitiv la trei ani de închisoare – cu suspendare. Incertitudinile juridice ţin de situa­ţia sa de deputat – nimeni nu ştie precis dacă mai este sau nu membru al Parlamentului României, de condiţia sa de fost legiuitor român în conflict cu legile pe care le-a emis şi care, din această cauză, se pune sub protecţia unei puteri străine, şi de implicarea sa în cauza de corupţie „Alina Bica”.
Cu referire strictă la fuga de legile româneşti a deputatului român Marko Attila şi de ascunderea sa sub pulpana protectoare a unei puteri străine al cărei cetăţean se spune că ar fi, am cerut opiniile unor politicieni arădeni de frunte. Numitorul comun al tuturor celor intervievaţi este acelaşi: evitarea unei atitudini tranşante şi trimi­terea la responsabilitatea proprie care-i revine fiecăruia în raport cu legile, în funcţie de faptele pe care le-a săvârşit. „Nu vreau să mă pro­nunţ într-o problemă care nu-mi aparţine. Problema îi aparţine strict lui Marko Attila. Fiecare om trebuie să răspundă pentru faptele lui, deci şi Marko Attila. Din câte ştiu, nu mai este membru al Parlamentului şi, în acest moment, ar exista discuţii la nivele diplomatice pentru adu­cerea sa în ţară”, a declarat deputatul Dorel Căprar, preşedintele filialei arădene a PSD.
La fel de evaziv a fost şi Nicu Cojocaru, fost deputat de Arad şi preşedintele filialei judeţene Arad a PRM. „Dacă Marko Attila are o problemă cu legile României, să şi le rezolve. Este cetăţean român, deci să se supună legilor României. Dacă este şi cetăţean al Ungariei, nu este absolvit de responsabilităţi în raport cu legile ţării noastre”, a declarat Nicu Cojocaru.
Levente Bognar, preşedintele organizaţiei judeţene Arad a UDMR, a răspuns cu promptitudine solicitării, dar a fost la fel de reţinut şi de vag în declaraţii: „Nu sunt informat aproape deloc asupra acestui caz, deci nu am elemente cu ajutorul cărora să formulez o concluzie. Cel mai indicat ar fi să se ceară o poziţie chiar de la Marko Attila”, a spus Levente Bognar.
Ne propusesem să aflăm poziţiile politicienilor arădeni legate de loialitatea datorată de fiecare individ statului al cărui cetăţean este, fără a ne interesa latura penală a cazului Marko Attila. N-am aflat mai nimic, deşi subiectul este mai mult decât arzător: admiţând că Marko Attila este şi cetăţean al României, şi cetăţean al Ungariei, cărui stat din cele două îi este el loial până la jertfirea de sine? Folosind citate din clasici, poate fi cineva, oricine, mai ales un înalt demnitar al statului, „Slugă la doi stăpâni” (Carlo Goldoni)? Întrebarea şi-ar afla un posibil răspuns în evangheliile „clasice”creştine, într-o spunere christică: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” (Matei VI, 24).

Recomandările redacției