De când a început nebunia Covid 19, am tot auzit povești  ,,de groază”,  de prin spitale și secțiile de terapie intensivă. De asemenea întâmplări nu a fost scutit nici Spitalul Județean Arad. Un arădean infectat cu Covid 19, înternat în spitalul din oraș, în luna noiembrie anul trecut,  povestește că a trăit coșmarul vieții lui. Bărbatul a declarat într-un interviu pentru postul Antena 3,  că ar fi fost sedat mai multe zile la rând, având  o stare greu de descris în cuvinte. „Era coșmarul morților-vii”, povestește omul.

Fiind internat într-o sectie Covid, bărbatul a văzut cum rând pe rând, câte un pacient din salonul unde era, murea.  Nu exista nici un buton de panică funcțional în caz că trebuia anunțat un cadru medical, declară bărbatul. „Nu m-am așteptat. Mi-a murit un om în brațe – mi-a zis să-l ajut puțin să se ridice și și-a dat duhul, efectiv. L-am lăsat pe pat și am sunat la asistente, pentru că nu aveam buton de panică sau ceva de genul. Există doar niște telefoane pe ușă și mi s-a spus că ele sunt la neutralizare și că nu poate să vină nimeni.

Când au venit l-au găsit pe om înțepenit pe pat acolo. Eu speram că poate mai respiră, dar din păcate omul murise. L-au băgat în sacii negri de Covid – părerea mea e că nu a murit de Covid, pentru că era albastru la față și părea un infarct”, a povestit arădeanul. Și coșmarul a continuat, numărul morților din secția respectivă nu s-a oprit aici.

După ceva timp, un alt pacient se stingea în timpul nopții și, din nou, bărbatul mărturisește că a cerut în zadar ajutor.

„L-am văzut că dă semne de agonie. Omul avea AVC și nu prea vorbise, nu prea se mișcase din pat, era hrănit doar din trei  în trei ture, efectiv două ture nici nu mișcau, nici pampers, nici nimic, și practic eu și cu un brancardier ce ne mai chinuiam să-l ținem pe om în viață. Până la urmă a murit noaptea, am încercat să cer ajutor, am ieșit pe hol, am sunat – nimic! Absolut nimic, nici măcar nu mi s-a mai răspuns la telefon. Era trei noaptea. (…) Tot ieșind desculț pe hol, cred că am răcit, s-au agravat simptomele”, își amintește îngrozit bărbatul.

De asemenea, omul povestește cum starea lui a început să se agraveze de la o oră la alta. ,,Spre dimineață am simțit că mă ia cu frisoane și am simțit febra. Până atunci nu am avut absolut nimic. Și din momentul în care a început să-mi crească febra au încercat să mi-o scadă cu ceva, dar problema era sistemul de lucru: o oră umblau prin saloane, după care trei ore stăteau la neutralizare. Am avut noroc că a venit tura bună și au văzut că am 42 de grade.

Temperatură la care majoritatea mor. Au și zis «ăsta e gata, nu mai avem ce să-i facem» .  Au încercat totuși să mă resusciteze, în ideea în care m-au învelit în cearșafuri umede și pe urmă au zis să mă trimită la ATI. De pe la 39 de grade eu îmi pierdusem cunoștința. M-am trezit legat de mâini și de picioare încă de pe secție”, a mai povestit el.

Recomandările redacției