Ne place să recunoaștem sau nu, de o bună bucată de vreme, fotbalul românesc se zbate în mediocritate. După Generația de Aur, a lui Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu și așa mai departe, când Naționala a scos capul în lume, având un cuvânt important de spus în preliminariile la care participa și chiar la turneele finale la care s-a calificat, a venit Generația Ratată, a lui Mutu și Chivu, care a mai reușit să facă câte ceva, dar nu mare lucru, Mutu fâcându-se cunoscut în întreaga lume mai mult prin scandalul cu drogurile de la Chelsea și prin numărul aventurilor cu diverse tipe, decât prin prestația avută pe teren, în timp ce Chivu, care era mult mai serios a reușit să se impună în fotbalul italian, însă a avut mult de suferit de pe urma accidentărilor, nereușind să tragă după el o echipă reprezentativă aflată în criză. După retragerea celor doi, nu ar prea fi mare lucru de spus, rămânând în memoria spectatorilor doar magia unui Sânmărtean aflat la apus de carieră și
calificarea la Campionatul European din
Franța, unde România a ocupat ultimul loc în grupă, cu doar un singur punct și două goluri marcate din penalty, de Stancu.
Răzvan Burleanu, actualul președinte al Federației Române de Fotbal a încercat să dreagă busuiocul, aducând pe post de selecționer un antrenor cu o carte de vizită frumoasă, la vremea respectivă,
neamțul Christopf Daum. Deși în trecut Daum avusese probleme cu drogurile și a fost atacat din această cauză din toate pozițiile, scriam atunci că mă interesează mai puțin ceea ce face el în viața de zi cu zi, dar mă interesează enorm să schimbe mentalitatea fotbaliștilor români, să le inoculeze o mentalitate de învingători, care luptă în teren până în ultima secundă pentru un rezultat bun, să-i facă să lupte până la ultima picătură de energie.  Astfel, chiar dacă ar fi pierdut, ar fi fost tratați ca niște eroi de către suporteri, cum s-a și întâmplat după meciul cu Franța de la Europene. Daum nu a reușit să facă însă nimic bun pentru Naționala pe care a fost chemat să o pregătească pe bani grei, în schimb, a făcut-o să se afunde și mai mult în mocirlă. Iar Federația lui Burleanu ce face? Îl demite? Ia vreo măsură să îndrepte lucrurile? Nu. Nici vorbă. Îl reclamă în schimb pe Gigi Becali la Comisia de Disciplină, deși acesta nu are nicio funcție la Steaua și nicio legătură oficială cu fotbalul și cere sancțio­-narea sa, iar Comisia de Disciplină se execută. Motivul? Becali a lansat în stilu-i caracteristic o serie de acuzații la adresa conducerii FRF, vorbind despre posibile fapte de corupție, având în vedere că Daum este ținut în funcție deși rezultatele echipei sunt catastrofale. Iar ceea ce este și mai grav, dacă ceva poate să fie mai grav decât să pierzi cu Muntenegru, să faci egal cu Kazahstan sau să te calce în picioare Polonia, este faptul că echipa nu joacă nimic. Când au mingea, jucătorii noștri parcă nu știu ce să facă cu ea, nu au nicio viziune, astfel încât dacă nu se schimbă ceva, echipa nu va avea nicio perspectivă nici în următoarea campanie de calificare.
Sunt voci care cer pe lângă capul lui Daum și schimbarea lui Burleanu. Poate ar fi bine ca acest lucru să se întâmple, iar actualul președinte al FRF, care a promis multe și nu a făcut mai nimic, să fie trimis acasă, iar în locul său să vină un profesionist, cel puțin așa cum a fost mult prea contestatul Mircea Sandu, un personaj controversat, dar care a avut rezultate.

Recomandările redacției