14 august 2016 reprezintă ziua însemnată cu roșu, cea mai importantă,  în calendarul evenimentelor personale speciale de după eliberarea din dictatura comunistă. Zeci de ani mi-am dorit să merg în pelerinaj la Sighet, să mă închin, să aprind o lumânare pe locul unde au fost chinuite și sacrificate personalități româ­nești ce și-au mărturisit credința și au luptat până la sacrificiu pentru România.
Am fost la Sighet. Mi-am încărcat sufletul cu durere și mi-am revăzut amintirile, momentele dureroase din viața mea când, în urmă cu 70 de ani, la Dezna, am fost martor și părtaș la chinurile suportate de bunica atunci când  le-a fost percheziționată casa. Bunicul, preotul Cornel Bodea, era arestat și lipsea dintre noi.
În temnița de la Sighet există mărturiile a mii de cazuri ase­mănătoare, mii de oameni sacrificați, ale căror fotografii și nume încrustate în piatră vor depune mărturie veșnică. Atât de sa­mavolnic, de crud, de sadic şi de criminal a fost regimul comunist impus în România încât românii
i-au chinuit și omorât pe români din ordinele unui regim impus cu baioneta. Comunismul a fost ca un drog ce a otrăvit sufletele hahalerelor, ale torționarilor ce s-au vândut pentru un blid de linte. Aceștia au fost călăii.
După 1993 închisoarea de la Sighet a fost reconstruită, devenind locul celui dintâi memorial al victimelor comunismului din lume. Proiectul, prezentat de  scriitoarea Ana Blandiana Consi­liului Europei, a fost luat de către acesta sub egida sa și înfăptuit de-a lungul anilor de Fundația Academia Civică. În 1997 Parlamentul României a declarat Memorialul Sighet „Ansamblul de interes național” , iar în 1998 Consiliul Europei l-a desemnat printre primele trei locuri ale memoriei europene.
Am parcurs cu evlavie şi înfiorat întreg ansamblul temniței – parter și două etaje, întrând în fiecare celulă, și terminând cu Aleea Sacrificaților. Într-o celulă, printre miile de documente și
fotografii din tot Memorialul, privirea s-a oprit, ca un făcut, la Viorel Gheorghiță, poetul nostru. Într-atât m-a impresionat momentul acesta încât la terminarea vizitei am aprins două lumânări: una pentru toate victimele, și cealaltă pentru poetul arădean care 17 ani a fost chinuit.
Poet, eseist şi publicist, Viorel Giorgiță (numele său real), s-a născut la 27 septembrie 1922, în localitatea Gurahonț din judeţul Arad, şi a murit pe 30 septembrie 2005, la Arad. Școala primară a făcut-o în Gurahonț, apoi a urmat Școala Normală „Dimitrie Țichindeal” din Arad. A fost absolvent al Colegiului „Sfântul Sava” din București. A urmeat Academia Teologică Ortodoxă din  Arad, apoi Facultatea de Litere și Filozofie Cluj (studii neterminate din cauza arestării în 1948, soldată cu o condamnare și cu detenția care a durat până în 1964). După elibe­rarea din detenție în 1964 a lucrat ca tehnician în construcții, domeniu de activitate din care s-a şi pensionat. A fost membru al Uniunii Scriitorilor și membru al Asociației Foștilor Deținuți Po­litici din România.

Om cu o cultură absolut fabuloasă, posesor al unui spirit critic de o rarisimă luciditate şi de o precizie dezarmantă, cu un extraordinar simţ al măsurii, al ritmului, al rimei şi al arhitecturii interioare a poeziei, a debutat literar foarte târziu, abia în 1985, la Editura Dacia din Cluj-Napoca, cu un mic dar dens volum de poezii din cea mai dificilă specie poetică posibilă: sonetul. Volumul s-a numit „Ferestre şi oglinzi”, iar cine-l are e un om bogat.
Deşi impresionant ca fizic, Viorel Gheorghiţă a fost o pre­zenţă de o discreţie la fel de impresionantă, iar faţă de cuvintele limbii române avea un respect de-a dreptul religios. Poate că din aceste motive nici n-a mai publicat literatură, dar a publicat me­morialistică de cea mai bună calitate şi cutremurătoare – întru-aducere aminte şi întru neuitare: Et ego – Sărata-Gherla-Aiud, Editura Marineasa, Timișoara, 1994; Sub semnul ororii depline: Ree­ducare-Demascare-Procese, Editura Gardian, Timișoara, 1995; Eminescu – Destin-Conștiință, Viorel Gheorghiţă în dialog cu Emil Șimăndan, Editura Ioan Slavici, Arad, 2000; Să știi să suferi, Editura Mirador, Arad, 2000*.
* în volumul Literatura vestului apropiat – Dicționar biblio­grafic al membrilor Uniunii Scrii­­- torilor din România, filiala Arad, Editura Mirador, 2013,  autor Gheorghe Mocuța.

Recomandările redacției