IN MEMORIAM Profesor doctor IOAN GODEA

0
679

foto1 in memoriam  foto2 in memoriamfoto 3 in memoriamEste trist şi dureros să vorbeşti despre o personalitate – precum cea a profesorului Ioan Godea – la timpul trecut. Cuvintele sunt prea sărace pentru a întregi personalitatea OMULUI şi Specialistului etnograf, a profesorului de arhitectură şi a tezaurului scris şi rămas în urma plecării lui. Va fi însă la îndemâna studenţilor, specialiştilor şi a celor interesaţi de ethosul şi arhitectura acestui popor.
Rămâne – totuşi – o întrebare, pe care am rostit-o nu o dată, a fost pusă şi în pagină dar ea rămâne perenă. Atâta timp cât specialiştii de mare valoare sunt încă în viaţă, îi avem printre noi, societatea în întregul ei, instituţiile abilitate, de ce nu-i cheamă în agora cetăţii – mică sau mare – pentru a-i pune la lucru în folosul cetăţii sau pentru consult de specialitate?
Ioan Godea s-a născut în satul Mocirla (Lunca Teuzului) – Vasile Goldiş, astăzi – la 16 iunie 1943. Satul Mocirla – în existenţa lui – chiar dacă este o localitate mică, a dat foarte mulţi intelectuali.
Şcoala primară şi gimnazială o urmează în centru comunal Beliu. Următorul pas este Liceul Teoretic din Beiuş, unitate de învăţământ de elită şi cu tradiţie în învătământul românesc.
Dă examen de admitere la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi este admis la Facultatea de Istorie-Filozofie a Universităţii. În anul 1968 obţine Diploma de Licenţă în Istorie, sub directa coordonare a profesorului Ştefan Pascu.
Alege la repartiţie localitatea Vadul Crişului (Bihor), catedra de istorie. Aici rămâne doar un an. Pentru că voia altceva, se transferă la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, unde îl vom găsi până în anul 1978, la secţia etnografie.
Anul 1978 este şi anul în care obţine titlul de Doctor în Istorie, cu lucrarea: Ziarul „Românul” din Arad şi aspecte ale problemei naţionale din Transilvania (1911-1918), republicată de Editura de Vest Timişoara în anul 2011. Se mută la Timişoara tot în 1978, unde îşi desfăşoară activitatea în cadrul Muzeului Banatului, până în 1983, an în care este invitat în Canada la un „Congres de antropologie”, primind cu mare greutate şi peripeţii aprobarea de participare la Congres. Hărţuiala şi stressul la care a fost supus îl determină să rămână în Canada. A plecat împreună cu soţia şi i-a fost mai uşor să facă acel pas.
Se întoarce în ţară în primele luni ale anului 1990 iar Ministrul Culturii de atunci, Andrei Pleşu, îi oferă postul de director al Muzeului Satului. În 1997 a avut loc un eveniment nefericit la Muzeul Satului iar conducerea Ministerului Culturii de la acea vreme „a găsit” ţapul ispăşitor şi i s-a desfăcut contractul de muncă. După ani buni de aşteptări prin sălile – „timp pierdut” – tribunalelor, justiţia îi dă câştig de cauză iar profesor doctor Ioan Godea are putinţa de a creea un luciu de apă – o pescărie – în suprafaţă de 0,80 ha în comuna Bârsa. Alimentarea cu apă se face din Canalul Morilor, prin „călugării“ puşi în malul Canalului. Suma primită ca despăgubire a fost folosită pentru realizarea unui obiectiv, necesar (economic) dar totodată şi un refugiu în mijlocul naturii, unde timpul are o altă curgere.
Ioan Godea s-a căsătorit cu Ana (Nuţa) Grec – profesoară de Ştiinţe Naturale – în anul 1972. Nuţa (Grec) Godea este născută şi crescută în localitatea Bârsa. În anul 1998 familia Ioan şi Nuţa Godea s-au retras la Bârsa, în casa părintească a soţiei, la nr. 126, unde pe dânsa o găsim şi azi.
Chiar dacă profesorul Ioan Godea a locuit în Bârsa, el a conti­nuat să lucreze la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, secţia etnografie. Concomitent cu activitatea de muzeograf îşi reia şi activitatea didactică, la care – de fapt, nu renunţase niciodată, ca profesor la Facultatea de Arhitectură în cadrul Universităţii din Oradea. Nu a încetat să publice lucrări de specialitate şi unele de referinţă.
Profesorul Ioan Godea primeşte titlul de Profesor Universitar Titular la disciplina de Istoria Arhitecturii Universale, susţinând lucrarea: „Etnologia română contemporană”, Lexicon bibliografic ilustrat, la data de 1 octombrie 2004.
Este numit profesor coordonator şi conducător de doctorate numai pentru secţia de istorie a Universităţii din Oradea în anul 2002. A avut zeci de doctoranzi, iar ultimul dintre ei, care şi-a susţinut lucrarea în luna noiembrie 2014, a fost domnul Sorin Sabău de la Muzeul Judeţean Arad. Toţi doctoranzii pe care i-a pregătit profesor Ioan Godea dar şi cunoscuţi, prieteni, atunci când îl întrebau, când ne mai vedem, de cele mai multe ori fără nicio introducere, îl auzeam spunând: „Când mai treci pe la mine? Vezi că lipsesc în următoarele două sau trei zile“!
Era un om primitor, bucuros de musafiri, dornic să-ţi împărtăşească din vasta lui experienţă de viaţă şi de profesionist. Avea cuvinte de înţelegere şi apreciere atât pentru profani cât şi pentru înţelepţi.
„Respectă-te ca să fii respectat“! – zice o vorbă veche. El a demostrat-o cu vârf şi îndesat.
A publicat foarte multe lucrări ştiinţifice care vor rămâne ca puncte de referinţă şi reper pentru cei care vor a aborda această tematică. Îmi permit să inserez o parte a acestor lucrări:
1. Bisericile de lemne din eparhia Oradei, Oradea, 1978;
2. Lunca Teuzului – Mocirla, pagini monografice, Bucureşti, 1990;
3. Biserici de lemn din România, (nord-vestul Transilvaniei), edit. Meridiane, 1996;
4. Muzeul Satului 1936-2003, Bucureşti, editura Coresi, 2004;
5. Din Etnologia Cumpătării – Pălinca, Ţuica şi Vinarsul la Români, Bucureşti, Editura Coresi, 2005;
6. Culeele din România, Tezaur de arhitectură Europeană, Editura de Vest, Timişoara, 2006;
7. Ceramica, tehnologii tradiţionale, Timişoara, Editura de Vest, 2007;
Dicţionar Etnologic Român, Editura Etnologică Bucureşti, 2007 (Pentru această lucrare, vitală pentru lexicul limbii române, prof. Ioan Godea a primit premiul Academiei Române);
8. Ioan Godea – Horia Medeleanu Biserici de lemn din judeţul Arad, Timişoara, Editura Brumar 2009;
9. Istorie, Etnologie, Artă, Studii în onoarea lui Ioan Godea, Editura Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 2009;
10. Arhitectura subterană, Timişoara, Editura de Vest, 2010;
11. Moralitate, Mentalitate şi Osândă, Perindele, colodă şi mireasa pe grapă, Timişoara, Editura de Vest, 2011;
12. Bârsa, comună din Ţara Zărandului, monografie, Arad, 2012;
13. Românii din Voivodina (Serbia), Bucureşti, Editura Etnografică, 2013;
14. Apa şi arhitectura de odinioară, Timişoara, Editura de Vest, 2013;
15. Biserici de lemn din România, Istorie şi decor, Bucureşti, Noi Media Print, 2013;
16. Arhitectura la Români, de la obârşii la Cozia, Editura Primus Oradea, 2007;
17. Ahitectura din România, între anii 1300-1700, Editura Primus Oradea, 2011;
18. Arhitectura Românească în Epoca Modernă, 1700-1900, Editura Primus Oradea, 2012.
Din tematica „Arhitectura”, profesor Ioan Godea a publicat trei vo­lume, un al patrulea se află la o editură din Oradea. Acest ultim volum, sub titlul „Biserici de lemn din Europa”, se pare că va apărea numai în format electronic, din cauza complexităţii tipăririi pe hârtie.
Am ales din zecile de lucrări tipărite, pe cele reprezentative şi care conturează preocupările profesorului Ioan Godea, i-au marcat existenţa şi vor rămâne ca puncte de referinţă. Când îl căutai acasă pe OMUL Ioan Godea, îl găseai: primăvara şi toamna în grădina casei, unde se ocupa cu toaletarea pomilor, cei mai mulți sădiţi chiar de el, a butaşilor de vie, pentru ca toamna să fie prins cu adunatul fructelor şi legumelor din grădină pentru ca fiecare soi să fie procesat în cele mai bune condiţii şi tehnici.
Amenajarea pescăriei i-a dat mult de furcă dar la final a avut mulţumirea că a reuşit să materializeze un vis.
Profesorul Ioan Godea a fost fascinat de ceramica de Bârsa. Întrucât ultimul olar din Bârsa nu a avut urmaşi, această meserie s-a stins din preocupările locuitorilor din Bârsa. Ioan Godea a dorit să readucă olăritul la Bârsa, construind un cuptor de ars oale, a adus şi specialişti olari din judeţul Bihor dar nu s-au găsit tineri dispuşi să înveţe şi să ducă mai departe această tradiţie. Vorbea cu patimă despre calitatea excepţională a lutului de oale (roşu) din zona Bârsei.
A plecat dintre noi într-o zi de sărbătoare – 26 decembrie 2014, a doua zi după naşterea Domnului Iisus Hristos. Se spune că Dumnezeu îi ia la el pe cei buni în zilele de sărbători. Ioan Godea a fost nu numai un profesor cu carte multă dar a fost întâi de toate OM. Un om bun, atent cu locuitorii din Bârsa, ajutându-i, dacă îi era cu putinţă, dându-le un sfat bun, salutând, aproape de fiecare dată, el întâi.
Mi-au rămas în auzul amintirii vorbele pe care le adresa de la distanţă – nu numai mie – de peste drum, cum se zice:  – Dragoşe, ce faci? Salut! Mai treci pe la mine!
Nu apucai să-i răspunzi, pentru că se pierdea pe uliţă spre casă sau spre alte zări. Era într-un du-te vino continuu: simpozioane, cursuri, doctorate şi câte or mai fi fost. Însă am simţit în vocea lui şi tristeţe că nu are mai mult timp pentru el şi familie. Probabil – sau cert este – că şi organismul lui obosise.
Dacă vocea lui nu o mai putem auzi, va glăsui de-acolo de sus, prin slova aşternută pe coala de hârtie şi va rămâne în lume şi printre lume, cât va dăinui opera lui.
„Să-i fie somnul liniştit şi
amintirea veşnică”.
Din partea colectivului
monografic al judeţului Arad
Aurel Dragoş 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.