Au trecut ceva zile de la meciul pe care Lucian Bute l-a pierdut în fața lui James DeGale, astfel că putem trage câteva concluzii la rece, după ce sângele cald s-a uscat și a dispărut de pe fețele boxerilor. Cel puțin așa am auzit la radio, că DeGale, în special, avea arcada stângă, parcă, plină de sânge. Televiziunile din România au dorit să ne scutească de aceste imagini apocaliptice, astfel ca au preferat să își continue somnul de dimineață – cel mai dulce, de altfel. Probabil că l-au ascultat cu atenție pe Carl Froch, cel care l-a deposedat pe Bute de centura IBF și care a spus că acesta va fi făcut praf de campionul DeGale, și au tras concluzia ca românul nu va rezista în picioare prea multe reprize, și că se duce astfel pe Apa Sâmbetei publicitatea.

Bute le-a dat însă peste cap socotelile și i-a ținut cu sufletul la gură pe amatorii de pariuri sportive, care nu au știut până în momentul anunțării verdictului care va fi învingătorul. A câștigat în cele din urmă DeGale, însă a făcut-o mult mai greu decât a arătat-o scorul arbitrilor, conform părerii exprimate de mulți specialiști.

Un eșec rămâne un eșec, dar uneori el poate valora mai mult decât o victorie, iar în cazul de față înfrângerea lui Bute are alt miros decât bătaia cruntă pe care a încasat-o în 2012 de la Froch. Românul a înțeles că boxul este un sport în care trebuie să fii pregătit mai întâi să încasezi, și abia apoi să expediezi. Dincolo de talentul de a eschiva și de a plasa cu ușurință upercuturi, e nevoie de curaj pentru a pune obrazul în calea pumnilor fără teama că îți va fi afectată simetria pomeților.

Bute simte că a făcut un meci mare la 35 de ani, lucru care îi dă încredere pentru viitor. Sună ciudat să îți faci planuri în box la această vârstă la care mulți se pensionează, însă gălățeanul continuă să viseze că va ajunge din nou în vârful ierarhiei. „Mă voi întoarce în sală și voi încerca să revin mai puternic”, a spus fostul campion mondial. Este o declarație de adevărat campion pentru care eșecul nu este decât o opțiune temporară. Bute știe că a pierdut o bătălie, însă nu și războiul. În special războiul cu el însuși.

Probabil că îi este foarte greu să o ia de la capăt după trei ani și jumătate de muncă și introspecții istovitoare, însă aici se face diferența între cei mulți, care ar fi agățat mănușile în cui după acest eșec, și cei puțini, care continuă să creadă în steaua lor. Bute face parte din cercul restrâns al celor care au curajul să meargă mai departe când cel mai ușor ar fi să stea și să își aducă aminte de gloria de odinioară. La 35 de ani, Lucian are însă ambiția de a lăsa trecutul deoparte pentru a-și oferi încă o șansă la viitor. N-ar fi rău să ne mândrim mai mult cu acest băiat, că tot am încercat să ne exhibăm patriotismul în ultima vreme.

Recomandările redacției