Miasme și cifre

Pe vremuri, în copilărie, când primeam o plasă cu nimicuri de „afară” mi se părea că l-am prins pe Dumenzeu de picior. Obiectele, pachetele cu ciocolată, cu gumă , până și plasa mirosea a Germania. Un miros parfumat, oarecum floral, puțin dulceag, dar care mă ducea cu gândul instantaneu la prospețime, la curățenie. Pentru mine acela era mirosul bunăstării. O mireasmă pe care n-o mai întâlnești astăzi, cel puțin emanând dintr-o banală plasă de  un leu. Nici măcar din Occident. Da, vremurile bune s-au dus chiar și în Germania şi Olanda. Desigur ne referim la standardele lor, nu la ale noastre. De  Franța, Italia și alte țări mai din flancul sudic nici nu mai spunem. Cinic vorbind singura deosebire față de noi este că după Al Doilea Război Mondial au prins o… repartiție mai bună. Astăzi francezul, spaniolul, portughezul, polonezul, grecul, chiar germanul iese în stradă. Credeți că de bine? Nici pe departe. Acest fapt a fost sesizat și de Papa Francisc care a rostit un discurs memorabil în fața Parlamentului European. A spus lucruri de bun simț până la urmă, dar care au fost mai mereu ocolite de către birocrația europeană, pe zi ce trece ,  din ce în ce mai criptică și mai făcătoare de norme, legi și alte mijloace de limitare a libertății individuale până la urmă. Pe hârtia statisticilor trăim din ce în ce mai bine, la nivel european firește. Comparația a fost că vedem o „Europă bunică şi care nu mai este fertilă şi vie. Motiv pentru care marile idealuri care au inspirat Europa par să fi pierdut forţa atractivă, în favoarea tehnicismelor birocratice ale instituţiilor sale. La aceasta se asociază unele stiluri de viaţă un pic egoiste, caracterizate de o opulenţă de acum de nesusţinut şi adesea indiferentă faţă de lumea înconjurătoare, mai ales faţă de cei mai săraci. Se constată cu regret o prevalare a chestiunilor tehnice şi economice în centrul dezbaterii politice în defavoarea unei orientări antropologice autentice. Fiinţa umană riscă să fie redusă la un simplu angrenaj al unui mecanism pe care-l tratează în vederea unui bun de consum de folosit”,  a declarat Papa Francisc în fața Parlamentului European. Suveranul pontif  a avertizat Europa cu privire la „tensiunile care nu încetează”, pe un continent care „revine cu ușurință la tentațiile de altădată. Din nefericire, pacea este afectată prea des în lume și în Europa”, a afirmat Papa, într-o aluzie la conflictul ucrainean, pe care însă nu l-a menționat explicit. Papa a cerut în fața Consiliului Europei să se regăsească „acea tinerețe a spiritului care a făcut-o prolifică și mare”. Iar concluzia este aproape firească:  „ a venit ora de a construi împreună Europa care nu se învârte în jurul economiei, ci în jurul sacralităţii persoanei umane”. Iar tocmai asta s-a „uitat” în anii din urmă. Și în Europa și, mai ales, la noi. Suntem din ce în ce mai mult doar niște cifre, tendințe și alte elemente de statistică. Iar viitorul nu pare a avea în centrul atenției omul. Căci până la urmă, rezultanta finală  a tuturor politicilor ar trebui să fie bunăstarea cetățeanului. De oriunde ar fi el, dacă tot suntem în Marea Casă Europeană. În care oamenii nu se (mai) simt așa de bine și ies din ce în ce mai des pe străzi. Iar mireasma bunăstării de ieri se transformă, pe zi ce trece, într-o miasmă tot mai greu suportabilă. Asezonată cu niște cifre.