Subiectul politizării conducerii poliţiei arădene scoate la iveală falsitatea oamenilor politici din Arad. Dacă despre preşedintele PNL, Ioan Cristina, cel care susţine că nu semna protocolul cu PSD dacă vedea că e inclus şi şeful poliţiei, ştiam că e mai nevinovat, despre Iustin Cionca aveam informaţii (sigure) că e om serios. De aici surprinderea, mai ales pentru Cionca, vis-a-vis de ieşirea celor doi în public, pentru a susţine depolitizarea poliţiei.
Ioan Cristina, cum spuneam, susţine că nu semna protocolul dacă ştia că este menţionată şi funcţia de şef al poliţiei în acea hârtie. Mai întâi, e un lucru inacceptabil, în primul rând pentru liberalii arădeni, ca preşedintele lor să semneze fără măcar să citească un document atât de important, care vizează practic guvernarea locală. Oare chiar atât de naiv să fii să nu citeşti sau cât de neinspirat să spui că n-ai citit acel document? Cum să le spui oamenilor tăi că i-ai angajat în fel de fel de acţiuni fără să citeşti la ce angajezi partidul ? În oricare dintre variante, ieşirea lui Ioan Cristina este descalificantă pentru un preşedinte de partid. În al doilea rând, dacă n-ar fi ştiut de acel paragraf din protocol, Ioan Cristina putea să-l întrebe pe colegul său Mihai Calimente, care nu numai că n-a fost deranjat că funcţia de şef al poliţiei a fost scoasă pe taraba negocierii PSD-PNL (la care a participat şi Ioan Cristina, care o fi aţipit la negocieri când s-a discutat de poliţie). Ba mai mult, Calimente a fost extrem de interesat de cine ajunge şef la poliţie, la fel cum a fost şi primarul Farcaşiu, de la Târnova, un alt liberal cu care Cristina putea să stea de vorbă, pentru a se informa cum merg treburile în USL Arad.  Sau putea discuta cu oameni de afaceri care sponsorizează PNL Arad şi care doreau şi ei un anumit şef la poliţie. Preşedintele PNL Arad a ales însă varianta naivităţii, care nu numai că nu i-a ieşit, ci l-a umplut de ridicol, mai ales în ochii liberalilor, care sunt convins că se crucesc şi acum de declaraţiile lui Ioan Cristina cu privire la necunoaşterea protocolului.
Dincolo însă de naivitatea, voită sau nu, afişată de preşedintele PNL, surprinde ieşirea interimarului Cionca de la PD-L, cel care înfierează cu mânie proletară politizarea conducerilor poliţiei, jandarmeriei sau justiţiei. E de înţeles dorinţa lui Cionca de a ieşi în evidenţă în perioada în care îi ţine locul lui Gheorghe Seculici, însă era de dorit ca cei de la PD-L să nu abordeze vreodată un astfel de subiect, după exemplul de guvernare oferit în perioada 2008-2012. Un exemplu de politizare a instituţiilor cum ni l-a dat PD-L, în special la Arad, unde şefii instituţiilor deconcentrate au fost schimbaţi în 24 de ore, n-am mai văzut şi nu vom mai vedea vreodată. Iar printre aceşti şefi schimbaţi s-au aflat şi cei ai poliţiei arădene, despre care Cionca ar putea afla mai multe de la Gheorghe Falcă, un maestru al acestor schimbări. Iar marea politizare a poliţiei nu s-a oprit la conducere, ci în patru ani de zile s-a mers până la şefii de servicii, şefi de post şi şefi de poliţii orăşeneşti. Ca să nu spunem că şi femeile de serviciu au fost angajate uneori pe criterii portocalii. Iar ca să nu existe niciun dubiu despre politizarea acestor instituţii de către PD-L Arad, să ne amintim de ministrul Traian Igaş, care a găsit marile genii din poliţie taman la Arad, de unde a transferat pe funcţii importante la Bucureşti mai mulţi apropiaţi de la IPJ sau SIPI Arad. Aşa a ajuns comisarul şef Adrian Jurcă director general adjunct al DGIPI, aşa a ajuns fostul şef al Serviciului Criminalistic al Poliţei Arad, comisarul şef Ştefan Moldovan, şef al serviciului tehnic din DGIPI, aşa a ajuns comisarul şef Pavel Hălmăgean, fostul şef al secţiei 2 Poliţie Micălaca, să conducă filajul.
Nu susţinem că ceea ce spun cei doi nu e corect, că poliţia nu trebuie să iasă din sfera de influenţă a politicului. Din contră, ziarul nostru a atras atenţia asupra politizării poliţiei, asupra presiunilor făcute (culmea!, domnule Cristina) dinspre PNL pentru numirea unor şefi noi la IPJ Arad, care să execute anumite comenzi. Am spus şi atunci că nu e normal ca un comisar şef ca Ioan Tamaş să fie dat la o parte pentru că nu executa comenzi politice şi să fie aduşi yesmeni care să stea drepţi în faţa politicienilor şi oamenilor de afaceri. Problema acestor politicieni nu e ce spun, ci ce fac, atunci când ajung pe funcţii şi au butoanele la îndemână. Iar ce fac nu puşcă nicidecum cu vorbele frumoase despre neimplicarea politicului în poliţie. Ba din contră, indife­rent cât ar face pe mironosiţele, toţi au încercat şi vor încerca să controleze şi poliţia, şi jandarmeria, şi serviciile, şi justiţia, chiar dacă la televizor vor urla ca din gură de şarpe că vor independenţa acestor instituţii.

Lasă un răspuns

Recomandările redacției