Facem din țânțar armăsar și luăm în bășcălie marile probleme. Chestiuni pe care le bagatelizăm apoi, când ne dăm seama că ele au fost uriașe și ne influențează traseul vieții ani buni sau chiar decenii. Asta ar fi, fără pretenția de a deține adevărul absolut, o tușă caracteristică a noastră. Iar acest fapt se vede și în viața politică de zi cu zi. Nu mai departe de combinațiile care se fac și se desfac de peste o săptămână și care nu ne-au adus încă un nou Executiv. Nu că asta ar rezolva marile probleme ale țării. În treacăt fie spus Dragnea nu are de ce să fie îngrijorat când săptămâna trecută se dădea de ceasul morții spunând că nu putem sta fără Guvern la nesfârșit. Or, realitatea a demonstrat că stăm. Adică ce s-a schimbat radical de când Chițoiu nu mai e ministru și alții asemenea lui au plecat de la Palatul Vicoria? Sau dacă ar fi fost deja instalați ce mari probleme ar fi rezolvat? Hai să fim serioși: niciuna: Drept urmare, cu sau fără Bușoi or Nicolăescu instalați viața merge înainte. Iar pe de altă parte, după atâtea și atâtea frământări dictate de mari dileme… liberale, aceștia nu știu să scoată din joben ceva nou. În afară de Iohannis care a fost „importat”, Atanasiu, Bușoi și compania par oameni din capitolul „băieți buni la toate”. Tocmai de aceea ne e frică: iarăși avem de-a face cu tot felul de experimente care vor da sau poate că nu vor da rezultate. Partea proastă este că toate  aceste experimente se fac pe pielea, sănătatea și banii noștri. Adică pe viața noastră. Dacă s-ar face pe cheltuiala lor n-ar avea decât să se certe până se satură. Pentru că de-a lungul istoriei noastre am mai avut de-a face cu oameni buni la toate și am văzut cu toții ce-a rezultat, de ne-au ieșit ochii din orbite. De aceea, sincer am rezerve când văd că X e bun și acolo și acolo. Sau până la urmă e o consecință a limitei de capital uman pe care l-au atins mai repede decât se așteptau liberalii. Lucru care a fost exploatat şi de către social-democraţi, care au început să le strângă degetele la uşă liberalilor cu remanierea Cabinetului, ştiind că nu au alte nume să le arunce pe piaţă. Degeaba libe­ralii au ameninţat cu  dizolvarea USD–ului, că au fost iarăşi pasaţi pe săptămâna viitoare. De altfel chiar Antonescu a recunoscut că: „Până una, alta, am cam fost daţi afară de la guvernare”.
Dincolo de această aparentă inflexibiliate a liberalilor, care se vrea a fi interpretată ca poziţie principială şi consecventă, stă de fapt un joc de putere. În care s-au săturat să fie vioara a doua, dar se pare că acum li s-au cam rupt corzile.  Din păcate toate acestea sunt ţinte secundare, mize minore. Iar marile obiective se amână din nou şi viaţa se învârte în loc precum roţile unei maşini într-un noroi din care se pare că nu (mai) ieşim. În fond dacă tot se uitau la calitate și vroiau ceva diferit ce anume îi califica pe un Stroe, un Gerea sau un Fenechiu  și alții ca ei la rangul de ministru? Așa că nu este cazul nici pe departe să facem din acești țânțari – foști, actuali sau chiar viitori – armăsari. Când ei sunt,  doar niște căluți cu… urechi mai mari.

 

Recomandările redacției