Titulatura de staţiune balneoclimaterică, uzitată atât înainte de 1990, cât şi în prezent, sau ca să fiu cât mai exactera cunoscută ca multe alte staţiuni din Romania – sub numele de staţiune de odihnă şi tratament. De ce climaterică? Pentru efectele curative ale atmosferei – puternic ozonată din valea Monesei – asupra organelor corpului uman, în special pentru sistemul nervos periferic.

Staţiunea Moneasa este aşezată în depresiunea intramontană Moneasa-Rănuşa, flancată de dealurile ce coboară din munţii Codru Moma, ceea ce determină mişcarea curenţilor de aer pe verticală si nu pe orizontală, iar aerul ozonat coboară nefiltrat de alte obstacole, in arealul staţiunii.

Efectul curativ al apelor mezotermale, ale căror izvoare sunt în amonte de Vila 1 (unu), Nufărul si Lacul cu nuferi din vecinătate, din care mai sunt doar ruinele, emblematică pentru Moneasa, nu numai pentru aerul respirat în prezenţa ei, baza de tratament încorporată, dar mai ales faţada arhitecturală cu care te întâmpină. A fost construită înainte de primul Război Mondial.

Puterea curativă a apei mezotermale a fost cunoscută la sfârşit de secol XVI-lea, început de secol XVII-lea, numai că la acea vreme lumea – în general – nu avea timpul şi puterea financiară, de a-şi căuta oblojirea bolilor pe la izvoare.

Lucrurile încep să se mişte odată cu numirea în fruntea comitatului Arad, a baronului Iosif Wenkheim, în funcţia de comite suprem, în perioada 1825-1830.

Wenkheim (1778-1830), a fost un fervent susţinător al proiectelor de anvergură (economice), şi în acest sens, convoacă stările comitatului nobiliar Arad (clubul domnilor de pământ) in 1828, în vederea punerii în pagină a unor proiecte mari precum:

– Asociaţia domnilor de pământ pentru regularizarea Crişurilor (Alb şi Negru);

– Asociaţia domnilor de pământ în vederea construcţiei unui canal al morilor

– Demararea unor lucrări care să pună în valoare izvoarele mezotermale din Moneasa prin construcţii de imobile şi drumul de acces.

Istoria economică a Comitatului Arad îl menţionează la loc de cinste pentru contribuţiile aduse dezvoltării comitatului, mai ales în perioada când a deţinut funcţia de comite suprem.

Lucrările vor trena până la finele deceniului al IX-lea, al sec. XIX-lea, când localitatea Moneasa şi viitoarea staţiune cu toată bogăţia pădurilor de pe valea Monesei, intră în proprietatea soţilor Cristina și Frederich Wenkheim. Pe atunci se purta endogamia. Noua familie Wenkheim, va introduce CFF (Calea ferată forestieră), Sebiş-Moneasa finalizată în anul 1893.

Linia CFF Sebiş-Moneasa a avut o lungime de 21 km, cu şapte opriri (staţii) pe acest traseu. Pentru exploatarea masei lemnoase, linia CFF a avut mai multe ramificaţii, cea mai lungă a fost pe valea Monesei(în amonte), până la poalele Munţilor Codru-Moma de 7 km. Mocăniţa avea în compunere vagoane pentru transport persoane, transportul mărfurilor şi cele pentru transportul masei lemnoase. Linia ferată Ineu-Sebiş a fost dată în exploatare în anul 1881 (la patru ani după Ineu), iar la Brad va ajunge in 1896. La inaugurarea liniei ferate şi a staţiei –Gara Sebiş, a participat împaratul Iosif al II-lea.

Argumentaţie

Calitatea aerului, despre care am făcut vorbire, datorat şi climatului temperat continental, cu efecte benefice asupra sistemului nervos periferic, demonstrate în timp.

Serviciile medicale oferite pacienţilor, care s-au prezentat în staţiune pentru cura balneară de 16 sau 18 zile.

Curăţenia de pe întreg arealul staţiunii.

Natura se răzbună

Viaţa şi cărările ei nebănuite, m-au dus la Moneasa-staţiune. Prima impresie a fost de uluială, fară brazii seculari din staţiune. Plimbându-mă pe aleile parcului, tânjeşti după umbra bătrânilor brazi. Furtuna din 17 septembrie 2017, a pus la pământ tot ce avea mai maiestruos staţiunea. Vijelia care s-a abătut in după amiaza acelei zile pe Valea Monesei, a doborât o masă lemnoasă evaluată la peste 80 000 m.c. Privind către pădurile înconjurătoare, te ia teama –realizând – consecinţele dezastrului.

Natura se răzbună. Este dreptul ei. Omul în gândirea lui homerică şi posesivă, a crezut – şi mai crede că poate stăpâni fenomenele naturii. Intervenţia omului în echilibrul naturii, de când a început perioada industrializării în special, foamea de terenuri, defrişările făcute în numele cui… , au generat fenomenele naturale din zilele noastre, cu urmări dezastruoase la nivel micro si macro.

Ieşirea apelor din pârâuri, râuri, fluvii, cauzând inundaţii cu pierderi incomensurabile pentru societate în întregul ei, este tot urmarea acţiunilor omului.

Un mare inginer hidrolog spunea la 1833: „nu este suficient să lichidezi calamităţile produse de apele râurilor, ci să le faci folositoare în cadrul unei naţiuni cultivate.

Acum avem un aer curat şi ozonat, dar nu la calitatea acelei perioade de timp, când transportul era asigurat de Mocănită. Mulţimea autoturismelor, dar în special camioane, bascule, tir-uri, ce nu mai contenesc zi şi noapte a transporta masa lemnoasă, este deja o problemă.

A mai apărut un dăunator pe valea Monesei! Este ambrozia. Localnicii de pe valea Monesei, au depistat-o în grădinile lor, seminţişul ei, mai mult ca sigur – a fost adus de vijelia de anul trecut (2017). Dezvoltarea ei în perimetrul staţiunii sau în amonte, va crea mari probleme de sănătate pentru locuitori şi turiştii veniţi în staţiune. Polenul şi mirosul degajat de ambrozie, atacă căile respiratorii.

Specialiştii ocoalelor silvice sunt cei chemaţi – după părerea mea – să observe cu atenţie, apariţia acestei plante, folosită ca aromă în hrana zeilor.

Timpul liber

Este un deziderat care îşi aşteaptă rezolvarea la nivelul majorităţii staţiunilor din ţară. Care este oferta turistică? Cu ce activităţi ocupăm timpul liber al turiştilor?

Staţiunea Moneasa are ce oferi!

În urma furtunii din august 2017, traseele turistice din zona staţiunii au fost închise datorită căderii copacilor, obturând rutele traseelor.

La întrebarea: de ce nu sunt degajate aceste trasee, răspunsul a fost că traseele turistice sunt în administrarea Salvamont Arad. Anul viitor dacă nu vine o altă furtună.

Sunt doar câteva constatări, care, mare parte dintre ele pot fi rezolvate, iar turistul să aibă acel – deja vu – că totul este făcut pentru confortul lui pe timpul şederii în staţiune. Încheierea acestui periplu prin staţiune nu o pot face decât cu o simfonie in laudaţio!

Parcul staţiunii, reamenajat după furtună, arată chiar bine, este îngrijit şi curat. Coborând spre punctul forte al staţiunii- obiectivul turistic- cel mai căutat, este Ştrandul Termal, în sezonul estival, deschis în perioada mai-octombrie.

Cuvintele mele sunt prea sărace pentru a descrie opera care a rezultat în urma unei munci titanice pentru înoirea bazinelor cu apă termală (trei la număr) şi calitatea lucrărilor, care corespund exigenţelor vremurilor pe care le trăim.

Spaţiul de acces şi între bazine este dalat cu gresie, pereţii şi fundul bazinelor este placat cu ceramică albastră, iar limpezimea apei, capătă nuanţe de azur. Apa în bazine coboară de la izvorul mezotermal, în amonte de Vila 1, Nufărul, pe o conductă în lungime de 503 m. Temperatura apei la punctul de captare are 27 grade.

Bazinele termale, 2 mici pentru copii şi începători şi cel mare, cu o înălţime a apei în punctul maxim de 1,80 m, pentru adulţi, oferă tot confortul necesar, pentru petrecerea unui sejur într-o ambianţă de linişte şi recreere într-un climat ozonat. Ele sunt funcţionale din anul 2002.

Înainte de intrarea la ştrand putem admira şi contempla ansamblul sculptural din parc, iar prin repoziţionarea (statuilor), după curăţirea parcului de dezastrele furtunii, privite de aproape sau de mai departe, creează impresia de spaţialitate.

Perspectiva de a pune în valoare această oază de linişte şi sănătate, cere cunoaştere, eforturi materiale şi umane, multă răbdare şi inteligenţă în înfruntarea greutăţilor de tot felul, dar mai ales încrederea că de “lucrul bine făcut”, vor beneficia foarte mulţi turişti.

Într-un adagio sentimental, alunecarea arcuşului pe corzile de vioară, permiteţi-mi să mă plec cu toată dragostea, stima şi respectul autorului.

Administraţia judeţului Arad, a Comunei Moneasa şi a Staţiunii, trebuie să-şi dea mâna, să colaboreze pentru a ridica continuu nivelul calităţii al staţiunii, pentru ca această oază de linişte, tratament şi recreere, de la poalele Munţilor Codru-Moma să poată merge către zări înalte, pentru existenţa ei întru vecie!

Aurel Dragoş- istoric

Recomandările redacției