Halmagiu 7 Halmagiu 4 Halmagiu 2 Halmagiu 1Istoria modernă a moţilor hălmăgeni se leagă, indisolubil, de marile lupte pentru existenţă naţională din perioada anilor revoluţionari 1848-1849, când „Legiunea Auraria Gemina” condusă de către Avram Iancu punea stavilă armatelor maghiare.
Venit la Ţebea imediat după 1989, marele istoric şi academician Ştefan Pascu afirma, la mormântul Crăişorului Munţilor, că Transilvania este aşezată pe trei piloni: pe Avram Iancu, pe Andrei Şaguna şi pe Alexandru Mocioni. Primul întruchipează braţul înarmat al moţilor, care a retezat pofta de dominaţie absolută a maghiarilor în Transilvania. Cel de-al doilea reprezintă puterea spirituală a românilor ardeleni de credinţă creştin-ortodoxă, care au pus pieptul în calea furtunii. În fine, Alexandru Mocioni este ctitorul primului partid naţional român din Monarhia Habsburgică în sensul modern al cuvântului şi primul filosof român ce a fundamentat doctrina naţională. El spunea, pe când era preşedintele ASTREI, că „lupta pentru cultură este, de fapt, luptă pentru existenţă naţională.”
Pentru cinstirea memoriei lui Avram Iancu, în anul 1974, primarul Iosif Ştefea al Hălmagiului a coordonat lucrările pentru turnarea şi amplasarea unui bust din bronz al Crăişorului Munţilor în parcul din centrul localităţii noastre. Dezvelirea şi sfinţirea bustului a avut loc în data de 20 octombrie 1974, într-o zi frumoasă de toamnă şi în prezenţa a peste 5.000 de oameni veniţi din toate colţurile ţării. Au venit urmaşii eroilor Legiunii Auraria Gemina, îmbrăcaţi în frumoasele noastre costume naţionale, dar şi un banderiu de 100 de călăreţi costumaţi aidoma moţilor din vremea marelui război civil pentru păstrarea fiinţei noastre naţionale. Corurile din Hălmagiu şi din Buteni – cunoscute la acea vreme pe tot cuprinsul Româ­niei – au interpretat cunoscutele cântece patriotice ale moţilor, care şi astăzi sunt interpretate la marile parade mili­tare naţionale. De asemenea, actorii Teatrului de Stat Arad au recitat poezii patriotice din acea vreme, iar primarul Iosif Ştefea rostit o admirabilă alocuţiune, potrivită momentului.
Tot pentru aducere aminte, precizăm că în vara anului 1924, Vasile Goldiş – pe atunci preşedintele ASTREI – amenaja Panteonul Moţilor de la Ţebea, punând acolo şi cele două tunuri de la 1877. Până atunci, acolo exista doar bisericuţa, gorunul lui Horea şi mormântul neamenajat al lui Avram Iancu. De aici se trage şi cântecul: „Colo-n Munţii Ţebei, unde Horea-odată/ Şi-aduna oştirea sub falnic gorun/ Este o movilă şi-o cruce uitată/ A lui Avram Iancu, eroul tribun.”
Revenind la Crăişorul Munţilor, Avram Iancu a pătruns adânc în conştiinţa românilor transilvăneni pentru că a ştiut să ţină sabia dreaptă în momente cruciale pentru destinul neamului. Alături de Cetatea Alba Iulia, singura redută necucerită în Revoluţia de la 1848-1849 a fost Ţara Moţilor, unde Avram Iancu era comandantul suprem. Iar în ceea ce ne priveşte pe noi, românii din Banat şi Transilvania, anii 1848 şi 1849 au însemnat ani de Război Naţional pentru apărarea identităţii noastre. Primii ai ieşit, la jumătatea lunii martie 1848, cei 10.000 de bănăţeni la Lugoj, cerând ruperea de sub tutela bisericească sârbească. Apoi, pe 30 aprilie 1848, românii se strâng pentru prima Adunare Naţională la Blaj. Era Duminica Tomii şi oamenii se salutau între ei cu „Hristos a Înviat!”. Era şi învierea românismului ca trăire naţio­nală de obşte, iar Avram Iancu sosise în fruntea a 2.000 de moţi. Atunci a purtat Crăişorul Munţilor pentru prima dată renumitul său cojoc albastru cu blană de miel pe margini şi pălăria neagră cu pene de cocoş. Se convoacă cea de-a doua Adunare Naţională, pentru ziua de 3/15 mai. Iancu trimite moţii prin toţi Apusenii, iar pe Câmpia Liber­tăţii se strâng peste 10.000 de moţi, alături de alţi 30.000 de români ardeleni.
Acum spune Simion Bărnuţiu: „Ţineţi cu poporul, să nu rătăciţi!”  Şi tot acum propune George Bariţiu programul politic românesc: libertatea presei, gardă naţională româ­nească, bancă naţională, încetarea iobăgiei şi o Europă Centrală confe­derată, după modelul american sau după cel elve­ţian. La propunerea antidinastică a revo­luţionarilor ma­ghiari, Bărnuţiu ris­postează: „Fără naţie şi republica este numai un despotism afurisit!”. La cea de-a treia Adunare Naţională, din 21 septembrie 1848, Avram Iancu vine la Blaj cu 6.000 de moţi înarmaţi. Înfiinţează apoi „Legiunea Auraria Ge­mina”, având drapelul în culorile roşu, galben şi albastru.
În primăvara şi vara anului 1849 Avram Iancu câştigă, succesiv, toate cele trei mari bătălii de la Abrud, Munţii Apuseni rămânând un bastion de necucerit pentru maghiari. La 13/25 februarie 1849, o puternică delegaţie românească fusese primită de Împăratul Franz Josef la Viena. Românii cereau să constituie o singură naţiune în Imperiu, într-un Ducat românesc, să aibă un Parlament local şi un Guvern local – după desfăşurarea de alegeri libere – şi o repre­zentare proporţională în Parlamentul şi Guvernul imperial, iar Împăratul să devină Mare Duce al Românilor. Printre cei care întocmiseră acest proiect naţional se numărau Andrei Şaguna, Ioan şi Lucian Mocioni, Ioan Popasu, Constantin Pomuţ, Iacob Bologa, Eudoxiu Hurmuzaki etc. Acestea erau ideile naţionale care circulau printer românii din Banat, Ungaria şi Transilvania acelor vremi, iar astăzi, dacă facem o cât de mică paralelă cu proiectele Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice, ne convingem încă o dată de jus­teţea cauzei pentru care moşii şi strămoşii noştri au luptat la 1848 şi 1849.
La sfârşitul săptămânii trecute, elevii Liceului „Moga Voievod” din Hălmagiu, alături de alţi angajaţi de la Primărie şi coordonaţi de către domnul viceprimar Liviu Sircuţa au desfăşurat o amplă operaţie de curăţenie la nivelul localităţii noastre, aceasta încadrându-se în proiectul naţional „Let’s do it Romania”.

Recomandările redacției