Moza și Lazăr, sânge proaspăt pentru defensiva UTA-ei: „Mai puternici după acest prim cantonament cu prima echipă”

Stafful tehnic al „Bătrânei Doamne” nu lasă nimic la voia întâmplării în vederea campaniei de primăvară. Practic, Norbert Polgar nu a avut rival pe postul de fundaș dreapta, fiind – de altfel – singurul utist care a jucat toate minutele în cele 18 meciuri scurse din acest sezon. Pentru a se asigura că o nedorită problemă medicală a fostului jucător al Bistriței sau o suspendare nu îi va prinde nepregătiți, antrenorii „alb-roșiilor” îi țin aproape pe juniorii Denis Lazăr (2.07.1998) și Mădălin Moza (29.09.1997). Ambii sunt crescuți de Cristian Păcurar, Francisc Tisza și Marius Demian și s-au aflat la primul cantonament de iarnă, la Moneasa, alături de prima echipă.
– Băieți, cum e impactul cu prima echipă în perioada cea mai grea a pregătirii? Cât de mult diferă intensitatea antrenamentelor făcute la juniori cu cele de acum?
Lazăr: – Includerea mea în lotul primei echipe pentru cantonamentul de la Moneasa e un pas mare în procesul de formare. Ca și om și fotba­list îmi prinde foarte bine că am alături adevărate exemple, ca Botiș, Strătilă sau Gligor, dar și alții. Apoi, faptul că răspund comenzilor domnilor antrenori de la echipa mare știu că mă va ajuta chiar din această primăvară. Apoi, există o diferență importantă între ceea ce făceam la juniori și ce facem aici. Înainte, făceam alergări întinse, acum ele sunt mai scurte, dar mult mai intense.
Moza: – Sunt bucuros că am fost chemat la prima echipă, sper să demonstrez că-mi merit locul. Trag tare zi de zi, nu mă plâng, mai ales că sunt obișnuit de la juniori. Nea’ Feri nu ne-a menajat deloc în ultimii ani, doar că într-adevăr acum am trecut de la bucăți de două-trei mii de metri la 800 și 1.000, parcurse –
însă – într-un rimt mai mare.
– E trecerea mai ușoară avându-l pe antrenorul cu care ați crescut alături de voi și la seniori?
Lazăr: – Domnul profesor ne cunoaște cel mai bine și pornind de aici știe ce să ceară de la noi. Bineînțeles, domnul Roli Nagy are ultimul cuvânt în pregătirea noastră, dar cred că dânșii se sfătuiesc mai ales în ceea ce ne privește pe noi, juniorii.
Moza: – Lucrăm cu domnul Cristi Păcurar de la 7-8 ani, e foarte bine că am rămas și acum împreună. Dincolo de antrenamentele pe care le facem, dânsul ne ajută mult cu sfaturi.
– Vi s-a spus pentru ce post ați fost luat în calcul? Dacă e cel de fundaș dreapta, aveți de luptat pentru titularizare cu singurul utist care a jucat toate minutele în toamnă…
Lazăr: – Eu cel mai bine joc în centrul apărării, dar mă descurc și pe dreapta. Probabil, vom vedea în ami­cale pe ce post se va conta pe noi, deocamdată ne preocupă mai mult pregătirea fizică. Despre Norbi nu are rost să vorbesc eu prea multe, evoluțiile sale vorbesc pentru el. Singur, va fi greu să-l scoți din echipă, dar nu imposibil.
Moza: – La juniori, am jucat inclusiv mijlocaș dreapta și mijlocaș central, dar postul meu de bază e fundaș dreapta. Acolo mă simt cel mai bine, iar dacă mă pregătesc și sunt serios sunt convins că va veni și rândul meu.
– Ce vă propuneți pentru prima jumătate a acestui an?
E debutul în Liga a II-a scopul vostru numărul unu?
Lazăr: – Va fi cam dificil, dar pentru asta mă pregătesc. Am exemplele lui Amir Jorza, Denis Man, Ionuț Tănase sau Adi Petre, care ne-au demonstrat că se poate. Ei chiar au devenit jucători importanți pentru această echipă, sper să-mi vină și mie în curând rândul.
Moza: – Într-adevăr, să joc în liga secundă e obiectivul cel mai apropiat. După aceea, cred că toate vor veni de la sine.
– Dacă veți coborî din nou, cel puțin pentru câteva meciuri, la juniori, credeți că ați putea fi genul de jucători care să faceți diferența în Liga Elitelor sau Liga a IV-a?
Lazăr: – Cantonamentul m-a călit din punct de vedere fizic și psihic, cu siguranță voi fi mai puternic. Dar, sunt conștient că și așteptările vor fi mai mari de la mine.
Moza: – Când te pregătești cu prima echipă, cu jucătorii importanți ai acestei echipe, ai un alt moral, un alt mod de a vedea fotbalul și performanța. Dacă va trebui să jucăm la juniori sau în fotbalul județean sperăm ne ajutăm și mai mult echipa decât am făcut-o anul trecut. Cu si­guranță, domnii Stupar și Ungur ne vor cere și mai mult acum.
– Cine v-a inspirat și vă sprijină acasă în ceea ce faceți?
Lazăr: – Mama e totul pentru mine. M-a crescut singură de la două luni, s-a sacrificat și se sacrifică în continuare pentru a nu-mi lipsi nimic, și știu că îi datorez o carieră cât mai frumoasă în fotbal.
Moza: – Părinții mi-au fost întotdeauna alături, cu o mențiune specială pentru tatăl meu. De mic, el a venit mereu peste tot cu mine, m-a încurajat în momentele grele și m-a ținut cu picioarele pe pământ când poate credeam că de acum încolo va fi totul mai simplu. Vreau să-i demonstrez atât lui, cât și mamei mele, că nu s-au înșelat susținându-mă necondiționat.
– Care ar fi punctul vostru forte și unde ar mai trebui să lucrați?
Lazăr: – Cred că am o viteză destul de bună, peste media fundașilor oricum. Din păcate, am momente în care mă pierd cu firea, nu mă concentrez destul, iar ca fundaș orice greșeală o plătești.
Moza: – Mai am de lucrat la partea tactică, la poziționarea în teren ca fundaș de bandă. Despre calități prefer să vorbească alții, eventual domnii antrenori…
– Tinerii de vârsta voastră au modele în fotbal, care ar fi al vostru?
Lazăr: – Chiar dacă nu are legătură cu postul meu, îmi plăcea mult de Kaka. Se vedea cu ochiul liber că e un fotbalist serios și foarte credincios. Avea sub tricou acel mesaj:
„I belong to Jesus”, iar eu, la rândul meu cred foarte mult în Dumnezeu. Simt că fără sprijinul Lui nu eram aici și nici nu pot merge mai departe.
Moza: – Dani Alves mi se pare cel mai complet fundaș dreapta din lume. Sunt pe stilul lui, dar sunt conștient că mai am multe de învățat. Deocamdată vreau să-mi fac treaba la UTA, să cresc împreună cu această echipă frumoasă și, de ce nu, să promovăm poate chiar din acest sezon.