Dar oare şi inspiraţie? E vorba (mă rog, scrierea) despre alegerile recent încheiate. N-aş dori să mă refer la natura campaniei electorale, la strategiile de campanie, ci doar la o privire de ansamblu, cât şi la unele speţe interesante. Mai ales la speţele interesante, unde inspiraţia n-a fost la ea acasă.
În primul rând, a fost un efort din partea majorităţii competitorilor de a convinge electoratul. Metodele prin care au făcut-o, fie cea a realizărilor – de pe poziţia de forţă a primarului –, fie cea a promisiunilor – din poziţia de outsideri –, au fost diverse. Degeaba s-a victimizat primarul în funcţie, Gheorghe Falcă, de virulenţa atacurilor împotriva sa. E logic ca fiecare din opoziţie să folosească atacul ca armă, diferenţa făcând-o limbajul – verbal, în scris sau grafic –, adică măsura agresivităţii. Dacă depănăm istoria, observăm că şi în campaniile lui Gheorghe Falcă – fie cele în care era direct implicat, fie cele în care doar politic – şi-au găsit loc astfel de agresivităţi, în funcţie de locul în care s-a găsit partidul reprezetat de acesta la momentul startului: în pole-position sau undeva pe grilă. Dar, ca şi concluzie, a fost o campanie mult mai puţin (iertaţi-mi exprimarea) agresivă şi murdară. De ce? Poate şi de aceea a câştigat Gheorghe Falcă un nou mandat, dar răspunsul este clar: campania agresivă şi murdară, atâta cât a fost ea, s-a desfăşurat într-un habitat relativ închis: reţele de socializare, publicaţii electronice, uneori în ziare. A lipsit acea încrâncenare, acea violenţă în jigniri cu care ne-au obişnuit alte campanii: pliante mincinoase, afişe peste tot, cărţi poştale, pixuri, brichete, găleţi, lopeţi, paleţi şi trafaleţi. Legea şi disciplina edilitară au fost şi aici în favoarea lui Falcă, dar nu aceasta este esenţa: practic, exceptând zona virtuală şi, uneori, tipărită, ARADUL s-a păstrat CURAT. Cam asta ar fi imaginea generală: o campanie în care s-a transpirat mult, dar unii competitori au pedalat în gol. Sau, ca să fiu un pic îmbârligător, în multe cazuri, mulţi candidaţi au mers cu biciclete tandem, unde unul pedala de zor iar celălalt frâna cu discreţie.
Cât priveşte inspiraţia, am să vă spun trei cazuri – deşi ele sunt mai multe – în care cei care au desemnat candidaţii n-au prea… nimerit-o. Prima dată m-aş duce aici, aproape de Arad, la Livada. Unde viceprimarul PSD a câştigat în favoarea primarului PNL. Asta e, se mai întâmplă, dar ideea e că înainte de fuziune, câştigătorul de acum era PNL, iar cel care a pierdut era PDL. Cu alte cuvinte, liberalii l-au avut în curte pe câştigător, dar au mers pe mâna primarului în funcţie. Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Buteni, unde primarul PNL (venit din fostul PNL) a fost învins de reprezentantul PMP, fost în PDL (din câte ştiu a şi fost pe lista de consilieri judeţeni), În fine, la Zărand, tot PNL a propus un candidat, ca să-l învingă pe veşnicul Ioan Florin Moţ. Bătălia între cei doi s-a dat pe Zărand (ca localitate) şi a fost câştigată de… Gheorghe Dudaş, din satul aparţinător Cintei. E inutil să vă mai spun că Gheorghe Dudaş e fost membru PDL şi, pe vremuri, contracandidat de-al lui Florin Moţ. Cum spuneam, speţe interesante şi… decizii mai puţin inspirate. Dar, ca să-l parafrazez pe Toma Caragiu: „C-aşa-i în politică…”
