Urmare din numărul trecut

 

Doamne, am zis de atâtea ori dă-mi şi atât de rar mulţumesc!

Fericitul Augustin

 

Dumnezeu ne-a dat totul, ne-a dat credinţă, exemple sau modele de credinţă, prin sfinţii Lui, ne-a dat frumuseţea ortodoxiei, ne-a dat unirea reală cu El prin Taina Euharistiei, ne-a binecuvântat viaţa prin Taina Botezului, ne-a binecuvântat familia prin Taina Nunţii, într-un cuvânt, a aplicat iubirea eternă în om, iar noi ce facem? … Îl ignorăm zilnic, uitând de El pe motiv că avem prea multe pe cap ca să ne mai gândim la comuniune şi la dialog, prin rugăciune, cu Dumnezeu.

Am uitat ceea ce înseamnă cuvântul mulţumesc, am uitat să răspundem ajutorului primit de la Dumnezeu, am uitat că nu noi suntem cei care le facem, ci Dumnezeu prin noi le face pe toate, dar totuşi Dumnezeu e şi atotmilostiv şi bun, atotiubitor, atotdrept, aşteptând zilnic de la noi ca măcar o clipă să ne gândim la El. O clipă în fiecare zi nu e mult şi, totuşi, nu facem nici măcar acest lucru, iar dacă se întâmplă o nenorocire, un necaz atunci fuga-fuguţa, la Biserică în genunchi, rostind rugăciuni pentru ajutor, dar Dumnezeu le acceptă şi pe acestea milostivindu-se şi răspunzând chemării noastre, şi apoi … ce să vezi? … aceeaşi situaţie: moare mulţumirea, uităm să spunem greul cuvânt mulţumesc.

Trebuie să ştim că într-una din cărţile de cult ale Bisericii, şi anume în „Molitfelnic”, sunt cuprinse rugăciuni de mulţumire către Dumnezeu, şi pe care, personal, le-am auzit de prea puţine ori să se facă la cererea credincioşilor, oare nu au motiv să le facă? Sau au uitat să-i mulţumească lui Dumnezeu?

Acum, în aceste zile, pentru toate câte le-am primit, avem obligaţia morală să învăţăm să mulţumim tuturor prietenilor, fraţilor, părinţilor, dar, nu în ultimul rând, lui Dumnezeu, să fim sinceri cu noi înşine, cu prietenii noştri, cu Dumnezeu, pentru că aşa se înmulţeşte în lume dragostea, prin sinceritate şi prin mulţumire către Creatorul tuturor, sinceritate, bun simţ şi mulţumire care se va răsfrânge şi asupra oamenilor.

Nu pot spune că în lume nu sunt astfel de oameni mulţumitori, sinceri şi cu bun simţ, dar, ce-i drept, prea puţini, iar dacă vom ajunge să-i cunoaştem şi să primim de la ei aceste daruri, suntem datori să nu-i părăsim niciodată, pentru că aceştia sunt oamenii – cum se zice în popor – lui Dumnezeu, sunt cei care prin ceea ce spun mărturisesc adevărul, mărturisesc bunul simţ prin sinceritatea mulţumirii lor.

Fă ceva minunat, fii sincer, mulţumitor şi cu bun simţ, poate oamenii ar putea imita gestul tău. (Albert Schweitzer)

 

Paul Krizner

 

  • tomas ¿ spune:

    Euharistie înseamnă defapt ‘Mulțumire’, iată Taina unirii reale, Taina Euharistiei este și Taina Mulțumirii; dar această unire cu Dumnezeu nu se poate concepe fără unirea (buna învoire; comuniunea în simțire, gând și voință) dintre noi, căci nu putem fi uniți cu Dumnezeu și eu și tu și el/ea, dar între noi să fie vrăjmășie sau ‘mică’ supărare. Împreună zicem către Dumnezeu: ‘facă-se voia Ta precum în Cer așa și pe pământ’ și ‘iartă-ne nouă precum și noi iertăm…’, însemnând asta (cel puțin declarativ – ceea ce este insuficient, dar un început) unimea și unirea noastră între noi și cu Dumnezeu, împlinirea rugăciunii Mântuitorului ‘Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.’ Ioan 17.21.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției