Deși e cel mai cunoscut punct de trecere a frontierei spre Centrul Europei – și, deci, și cel mai circulat – punctul vamal de la Nădlac se poate spune că a rămas la „anacronismul“ altor vremi. Cu excepția… computerizării, desigur; pe care ne-a impus-o, însă, progresul… celorlalți. Miercuri dimineața, la intrarea în orașul Nădlac era o coadă incredibilă de 4,5 kilometri de TIR-uri, așteptând accesul în vamă.
Luând legătura cu reprezentanții Poliției de Frontieră, ni s-a spus civilizat că „nu există nici un motiv special pentru aceste cozi: nici o sărbătoare pe partea cealaltă a frontierei. Pur și simplu este un val mai mare de transportatori, ce apare din când în când“. Prin urmare, în Vamă se lucrează, nu factorul uman este problema. Atât este capacitatea punctului.
În vămile altor țări, astfel de situații au generat îmbunătățiri: amenajarea unui număr sporit de benzi de acces, a unui spațiu vast de parcare – dat fiind traficul specific. La noi, însă, accesul spre și prin Vama Nădlac se face tot cu… aceste cozi kilometrice de TIR-uri, oprite la intrarea în oraș, cu aceleași două piste de control, de zeci de ani și cu aceeași capacitatea a punctului vamal.
Pe cei responsabili, la nivel central, situația din teren ÎNCĂ nu i-a convins, se pare, că e nevoie de îmbunătățiri majore ce ar genera și avantaje materiale. Se lasă impresia că, parcă „facem“ în așa fel ca respectivul transportator – și posibil consumator să nu mai treacă pe la noi.
Șoferii unor TIR-uri – exasperați de perspectiva unei îndelungi așteptări, văzând însemnele de presă ne-au abordat cu o observație: „Mereu și mereu aceeași situație: așteptăm și pierdem bani. Nimic nu s-a schimbat, să meargă mai repede“ ne spunea cu năduf unul dintre ei.
