Ne cad ornamentele în cap și noi căutăm tichia de mărgăritar

Ne cad ornamentele în cap, și fața­dele palatelor, pe ambele sensuri ale bulevardului, se prezintă într-o stare deplorabilă, la fel ca multe edificii va­loroase, scăpate de la demolare, întâlnite prin cartiere. Și atunci cheltuirea banilor, indiferent de sursă, europeană ori locală, pentru o fântână în mijlocul Mureșului, pare bizară, pare fante­zistă, pare o fumigenă, să nu ne vedem mi­zeria.
Nu vedeți stimați consilieri că pro­blema fațadelor în tot orașul a devenit acută? Mai grav este că fostele fabrici, aducătoare de venituri și locuri de mun­că, au fost falimentate după planuri diabolice, apoi vândute și în final demolate. Cumpărătorii, în mare parte străini de oraș, au demolat cu sânge rece, trecând peste istoria noastră, îngropându-ne amintirile și istoria. Au rămas în picioare, porțiuni din fabricile emblematice, ce se vor dărâma singure nefiind îngrijite. Mai bine să în­cer- căm să concepem proiecte ce să valorifice ce ne-a mai rămas din fosta Fa­brică  M.A.R.T.A., Indagrara 1851, ambele mo­numente istorice, la fel Moara Fraților Neuman. Oare câți consilieri din CLM au încercat să contacteze patronii, pentru a găsi soluții de salvare a porțiunilor cu semnificație istorică din fostele fabrici? Iată câteva dintre priori­- tățile ce stau înaitea fântânii de pe Mureș. Dacă ne vor restitui Cetatea, cum vom mai reuși să ne salvăm edifi­ciile monument, din ce bani?; bani care vor curge, fluviu, spre restaurarea ei.
Orașul suferă de boli cronice, care ne degradează imaginea, când, vrând ne­vrând, turiștii ne compară cu Europa. Stimați consilieri CLM, încercați să fotogra­- fiați părțile (încă) frumoase ale orașului, clădirile, și vă garantez eșecul imaginii artistice. Fotografia este bru­iată de cabluri, de conducte de gaz, de cofrete și în fine, de afișe. Mai grav e că  tolerați ca eșapamentele cazanelor de apartament să iasă prin fațadă spre stradă.
Partea carosabilă a străzilor și bulevardelor, pline de gropi și canale transversale, fac un chin dintr-o plimbare în scop de destindere a citadinilor. Și mai grav , dacă nu există niciuna dintre cele enumerate, capacele de canal sub ni­ve­lul carosabilului cu trei-patru degete, ce te iau prin surprindere, iată, ne dove­dește că nici meseriași ca lumea nu avem. Pentru remedierea străzilor, trebuie bani, nu glumă.
Credeți că, doar proprietarii clă­di­rilor clasificate, persoane fizice, lasă paragina să le mănânce fațadele? Gre­șiți! Municipiul și statul au în proprie­tate, sau tolerează degradarea, priviți clădirea Teatrului Vechi din Piața A. Iancu. Avem mărturia multor premiere naționale și europene prin care Aradul s-a făcut cunoscut în lume. Bunăoară punctul de colectarea apelor menajere Shone, la Burza, ce se degradează accentuat și pentru care, cu proiect plătit de altcineva, nimeni nu se încumetă să-l amenajeze. Nu avem bani! Da? Dar pentru fântâna din apele Mureșului avem? A dispărut, statul a demolat Gara Electrică, mărturia trenului electric, printre primele din Europa. Bani pentru demolare am avut, o demolare perfectă, și pentru a se pierde urma, s-a schimbat și denumirea intersecției: Piața Tricolorului! Mie ca francofon îmi vine în minte și drapelul francez, altuia filogerman, steagul german, iar lui Ja­nos… și așa mai departe. Parcă în ciudă, arădenilor tot Piața Podgoria le vine în minte. Pentru O machetă a gării, cheltuiala, tot înaintea fântânii ar fi mai necesară.
În final, vă voi prezenta niște fotografii, toate cu situații ce ar merita să fie soluționate înaintea fântânii. Iar la final, chiar, o fântână pe Mureș, ar merge, pentru o plimbare pe faleză, așa, ca divertisment.
Bujor Buda