O nouă clasă politică, oameni noi. Cam asta a cerut strada. Revendicări mai mult sau mai puţin rezonabile. Totuşi, nimic din toate acestea nu erau necesare dacă întreaga societate românească era construită pe nişte principii sănătoase: adică dreptate şi echitate pentru toată lumea. Ceva din: „Nimeni nu este mai presus de lege!”. Altfel spus toţi sunt egali în faţa legii. Da, da însă unii sunt mai egali decât alţii. Nu mai departe de acum două zile parlamentarii şi-au votat pensii speciale pentru activitatea depusă. Pentru statistică precizăm că parlamentarii li­berali au ieşit din sală în momentul votului. Culmea, exact în acelaşi timp când aproape patru mii de ciobani furioşi au cucerit curtea Parlamentului. Motivul? Vroiau să-i ia la ghioage, la propriu,  pe aleşii neamului. De ce? Pentru că au dat o lege gândită cu partea pe care de obicei stau în fotoliile confortabile. Adică proastă,  care i-ar fi lăsat cu turmele în faţa jivinelor. Până la   urmă, în buna tradiţie românească, au dat-o la întors. Dar fapt este că şi în acest caz, ca şi în acela al pensiilor des­pre care vom face vorbire lipseşte un lucru: şi anume bunul simţ. În sensul de acea experienţă de viaţă pe care nu o înveţi la vreo şcoală, dar care îţi spune că nu e bine să te dai cu capul în zid că doare. De ce? Pentru că aşa spun experienţele anterioare. Sau că nu te poţi duce în şlapi  la un concert simfonic. Lucruri de neam prost cum s-ar zice. Sunt lucruri izvorâte din experienţa gene­raţiilor trecute. Şi care se iau de bune , pentru că de-a lungul timpului şi-au demonstrat justeţea. În acest fel şi nu în altul.  Revenind la… oile noastre,  nu este normal să ai o pensie suplimentară cuprinsă între 2.100 şi 6.300 de lei. Adică ce ai făcut pentru asta? Lucru valabil pentru mai bine de 90% dintre parlamentari pe care nu-i ştie nimeni. Bani mulţi pentru patru ani de stare aproape… vegetativă. Iar  pensia medie din România nu este mai mare de 200 de euro pe lună. Şi asta pentru un om care a muncit patru decenii şi mai bine. Adică de zece ori mai mult ca şi timp. Şi  se mai se vorbeşte de echitate. Motivaţia este că perioada de ales al neamului nu se trece la vechimea în muncă. Dar cine i-a oprit pe parlamentari să voteze o modificare a legii, care să le considere această perioadă ca parte a vechimii totale? Şi cum indemnizaţia de parlamentar  fiind oricum mult peste salariul mediu ar putea contribui de o manieră care să se simtă într-o pensie viitoare. Desigur nu la nivelul acesta, dar oricum va fi o dife­renţă faţă de un om care a împletit coşuri de nuiele patru decenii. Concluzia este că  aceşti oameni  nu merită aceşti bani pentru ce nu au făcut. Nu poţi să pretinzi aşa ceva când suntem la coada Europei cu salariile, cu pensiile. Nu este nici decent, nici oportun, nici echitabil.  Este de neam prost. Exprimă însă un profund dispreţ, nepăsare şi o călcare în picioare a demnităţii oamenilor cinstiţi, modeşti şi nevăzuţi din această ţară, dar care duc România în spate.  În fiecare zi, nu doar câteva ore de luni până, în cel mai bun caz, joi.

Recomandările redacției