Un împărat a primit în dar doi vulturi foarte frumoşi. Unul a fost antrenat, dar despre celălalt i s-a spus că refuză să se dezlipească de creanga pe care stătea. Acesta nu zburase niciodată.
Unul dintre slujitorii împăratului trebuia să se caţere în fiecare zi în copac să-i aducă de mâncare.
După ce a încercat în fel şi chip să facă vulturul să zboare de pe creangă, împăratul şi-a rugat supuşii să-l ajute.
Un bătrân înţelept s-a oferit să facă el asta şi, a doua zi când s-a trezit, împăratul a văzut vulturul zburând de colo-colo.
Cum ai făcut?, şi-a întrebat supusul. A fost foarte simplu!, i-a răspuns înţeleptul. Nu a trebuit decât să îi tai craca de sub picioare.
Arestările de la vârful clasei politice şi economice s-au intensificat în aşa măsură încât cetăţeanul obişnuit, membrul de partid obişnuit, angajatul obişnuit, arestatul obişnuit, cinstitul obişnuit, cititorul obişnuit a început să-şi piardă încrederea în instituţii, în partidele proprii, în Justiţie, în ministere, în presă (fostul director al SRI, George Maior a recunoscut că ofiţeri SRI lucrează sub acoperire ca ziarişti. Nu văd de ce în redacţiile din Arad, n-ar fi asemenea ofiţeri, colegi cu noi, simpatici, poate chiar concurând la premiile de popularitate arq). Putregaiul este atât de mare, de extins încât te întrebi cum mai poate această societate românească să-şi revină la normal. Cancerul corupţiei e peste absolut tot. Oameni în care ai avut încredere şi-au băgat ghearele jegoase în tot ce a putut să fure, cooptând în această mizerie şi propri-i copii, neveste, fini şi prieteni. Caracatiţa organizată a fraudelor nu are limite. Vedem la televizor politicieni din partide opozante care se jignesc reciproc, se ameninţă public, aruncându-şi vorbe grele. Noi, naivii obişnuiţi îi credeam duşmani. Ei, de fapt sunt camarazi de furăciuni, de delapidări, falsuri, se înţeleg unii cu alţii pentru a scăpa de mâna Justiţiei. Care justiţie e şi ea coruptă, dovadă numărul tot mai mare de magistraţi înlănţuiţi sub cătuşe şi duşi la audieri, arestaţi preventiv sau definitiv.
Traian Băsescu răcnea că a reuşit să instaureze statul de drept şi independenţa justiţiei. Era o minciună jegoasă, căci pe zi ce trece ni se dezvăluie implicarea pe timpul domniei sale a serviciilor secrete în actul legislativ, în cel al conducerii statale, agenţi care luau mită de la înălţimea serviciului pe care-l reprezentau, pătându-i prestanţa câştigată cu mare greutate, în umbra securităţii ceauşiste.
Chiar la Arad s-au derulat procese în care au fost implicaţi demnitari de la cele mai înalte nivele, dar care au scăpat tot datorită imparţialităţii Justiţiei chioare, legată bine la ochi. Deşi fraudele făcute de aceşti gealaţi puteau fi demonstrate până şi de elevii de gimnaziu! Dar ei sunt în libertate şi îşi conduc în continuare afacerile cu multă mândrie patriotică locală.
Aş tinde să cred că singura rezolvare ar fi aia, în care să tăiem craca vulturului de sub picioare. Nici nu ştim cine ar dori sau ar putea s-o taie. Eu, un pesimist de această dată, cred că nu-i nimeni în stare să taie această cracă.
Mai bine să aşteptăm să putrezească craca singură, conform principiului de viaţă al ciobanului mioritic care şi-a acceptat liniştit moartea nefăcând nimic s-o oprească.
Iertaţi-mă o clipă! Îmi vine să vomit.
