A mai rămas o zi până la probabil cea mai frumoasă sărbătoare a anului, ziua în care toți creștinii prăznuiesc împreună Nașterea Domnului.

Îmi amintesc cu drag de copilărie, când așteptam cu nerăbdare să vină Moș Crăciun, chiar dacă, de cele mai multe ori, făcea ce făcea și reușea să lase bradul și cadourile, fără a fi văzut. Au fost însă și ani în care „l-am prins asupra faptului”, chiar când voia să intre pe poartă. Probabil că dacă ar fi folosit hornul, cum făcea de cele mai multe ori, ar fi reușit și atunci să scape… Dar l-am zărit, cum spuneam, când a intrat în curte și l-am urmărit până în casă, pentru a-i spune o poezie, pentru a-l colinda, în timp ce bunicii și părinții îl serveau cu prăjituri și un pahar de vin.

Îmi amintesc cu drag de bunicii mei, care acum nu mai sunt, mai ales de Mama, bunica care m-a crescut, îmi amintesc de părinți, de vecini, de prieteni, de colindători, de sora mea mai mică, care era extraordinar de încântată când venea Moșu’ pe la ea și mai ales, îmi amintesc de liniștea Crăciunului și în general de liniștea Sărbătorilor. Deși în casă se făceau pregătiri pentru masa din seara de Ajun și pentru Crăciun, parcă lumea nu era la fel de agitată ca în ziua de azi. Se făceau și atunci cumpărături, se luau și atunci cu asalt magazinele, dar parcă mai cu măsură. Și atunci erau multe de rezolvat în viața de zi cu zi, dar parcă totuși, toată lumea reușea să se detașeze și să se lase prinsă de magia Sărbătorilor, sau spiritul Sărbătorilor, sau cum vreți să îi spuneți.

Acum lucrurile s-au schimbat. Și nu în bine. Să fie vorba doar de percepția mea? Să fie vârsta? Sau este pur și simplu e(in)voluția societății? Acum suntem mult mai agitați, mai nervoși, mai stresați, mai fără timp, mai dornici să avem de toate pe masă, drept pentru care facem eforturi din ce în ce mai mari, și mă refer aici atât la efortul fizic, cât și la efortul material. Și pentru ce? Pentru a pierde din vedere însăși esența Sărbătorilor? Însăși esența Crăciunului? Oare merită? Oare merită să ne pregătim zi și noapte, să stăm la cozi interminabile în supermarketuri, unde ne mai și certăm eventual cu colegii de suferință, oare merită să petrecem ore în șir în trafic? Sau ar fi poate mai bine să încercăm să ne liniștim? Fiecare în felul lui, unii mergând la biserică, alții rugându-se acasă, alții citind o carte sau petrecând pur și simplu mai mult timp cu prietenii și cu familia. Răspunsul se află în fiecare dintre noi.

  • Felicitări pt articol !, este exact așa, în trecut si astăzi cum ați scris, ,si totuși astăzi ne pare fals si teatral totul pt că nu mai avem credința, ci știința că timpul ne face să vedem realitatea care nu am văzut-o în trecut.Crăciunul este mereu prezet când se naște un copil,dar din fericire mor multi copii si nu cunosc cei bucuria copilăriei ci doar a suferințelor.Vina o avem fiecare că nu luptăm cu toate forțele noastre pentru a face o lume mai bună.Sărbători fericite !

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției