Deja întreaga țară s-a convins că la Arad fotbalul și dragostea pentru echipa favorită se trăiește altfel. Stadionul e mereu plin (bineînțeles ținând cont de restricțiile încă în vigoare), colorat în roșu și alb, avem cei mai mulți copii, cele mai multe femei și cele mai multe familii în tribune, avem o galerie care cântă neîncetat și face spectacol fiind permanent un punct de sprijin și nu o vulnerabilitate pentru echipă, așa cum se mai întâmplă prin alte părți, iar cele două tribune sunt un vulcan care odată dezlănțuit năucește orice adversar. La Arad pe stadion nu se cer demisii de antrenori, nu se apostrofează jucătorii, ba dimpotrivă, indiferent de realizări sau nereușite fotbaliștii UTA-ei sunt aplaudați și încurajați. Este o realitate de care s-a convins întreaga țară, chiar și moderatorii și invitații din emisiunile televiziunilor de sport centrale, fiind nevoiți să recunoască, cu mai mult sau mai puțin entuziasm, că ceea ce se întâmplă la Arad este un fenomen.
La fel s-au petrecut lucrurile și sâmbătă. UTA disputa ultimul meci al sezonului regular și, după ce timp de luni de zile a urmărit clasarea în play-off, ratarea acestui obiectiv ar fi putut să genereze o atmosferă apatică, dacă nu chiar rece în stadion. N-a fost cazul. Publicul a fost la fel de cald ca de obicei, încurajând echipa și punând presiune în momentele psihologice. Nu și-a pierdut speranța când am fost conduși, și-a întețit încurajările după ratări, a exultat la goluri și a cântat în picioare în ultimele minute. Momentul cel mai emoționant a avut loc însă după ultimul fluier al arbitrului: zeci de copii, din peluză în special dar nu numai, au sărit în teren și și-au sufocat idolii cu îmbrățișări, aclamații și cereri de autografe. Miculescu & co. au rămas aproape jumătate de oră pe teren din dorința de a nu refuza bucuria niciunui copil, toți întorcându-se acasă cu o amintire de la jucătorul sau jucătorii favoriți. În acest timp, Otele și Batha, favoriții publicului făceau turul stadionului copleșiți de căldura cu care mii de oameni le strigau numele în cor. Cineva care n-ar fi știut situația ar fi crezut că UTA tocmai a realizat o mare performanță. De fapt a și realizat. Când câștigi inimile oamenilor, mai ales ale copiilor, ești campion în cea mai importantă dintre întreceri.
Momentele de final și atmosfera i-au impresionat și pe cei doi antrenori. Ionuț Badea a declarat: „Ceea ce am văzut și azi în tribune, dar și pe gazon, la final, îmi confirmă că avem una dintre cele mai iubite echipe din țară. Nu spun cea mai iubită pentru că nu aș vrea să jignesc suporterii altor echipe.“ Omologul său, de pe banca celor de la Mioveni, Alexandru Pelici, nu și-a putut ascunde tristețea provocată de faptul că în orașul său, Timișoara, lucrurile stau cu totul altfel: „E un stadion superb, felicitări Aradului. Nu departe de aici, la mine acasă, nu s-a putut construi așa ceva, ați văzut ce s-a întâmplat recent și cu nocturna. Toate orașele mari și cu tradiție merită stadioane noi. E o plăcere să joci pe un asemenea stadion și cu un asemenea public.“ Și, la cum îi cunoaștem pe arădeni, foarte critici și pretențioși pe rețele de socializare dar extrem de loiali și calzi pe stadion, cu siguranță că în tribunele Arenei „Francisc Neuman“ va fi spectacol și în play-out, mai ales dacă ținem cont că unul dintre adversarii care va veni în acest cazan în fierbere va fi… Rapidul!
Ce sa întâmplat sâmbătă la Arad,a fost ceva deosebit! HAI UTA!!!