pellegriniLa câteva luni de la desfăşurarea concursului pentru inspectorii şcolari generali şi adjuncţi Nicolae Pellegrini, adjunctul ISJ Arad, aruncă bomba: examenul organizat de Ministerul Educaţiei a fost unul „nedrept, neprofesional, irelevant şi contrapro­- ductiv“.
Reacţia târzie a adjunctului ISJ Arad, sau mai bine-zis atitudinea sa, se datorează de fapt unui editorial apărut în ziarul nostru în care se cerea demisia întregii conduceri a Inspectoratului Şcolar Judeţean Arad pentru că nu a fost în stare să promoveze concursul organizat de către Ministerul Educaţiei. În acelaşi editorial „mi-am permis“ să cer conducerii ISJ – Claudius Mladin, Nicolae Pellegrini şi Lucia Curta, să iasă măcar în public şi să explice motivul pentru care au ales să se retragă din examen. Pentru că nici unul dintre ei nu a făcut-o (facem aici precizarea că în afara Luciei Curta, nici Mladin şi nici Pellegrini nu au răspuns la telefon după desfăşurarea examenului pentru a explica motivele retragerii lor) am considerat că nu este moral ca învăţământul arădean să aibă în fruntea sa inspectori care se „retrag“ din examene, iar apoi să le ceară elevilor să înveţe şi să nu copieze la extemporale, teze, evaluare naţională, ori bacalaureat.
Am făcut acest lucru în cadrul unui material de opinie, editorial, fără să folosesc cuvinte calomnioase sau injurii, însă, este adevărat,  pe un ton critic.
Cu toate acestea, după ce a reuşit să citească editorialul, Nicolae Pellegrini s-a simţit ofensat şi pretinde scuzele mele publice, precum şi publicarea unui exagerat de lung drept la replică… din care merită însă spicuit următoarele: „Examenul organizat de minister în vederea ocupării posturilor vacante de inspectori generali, inspectori generali adjuncţi şi directori de case ale corpului didactic, reglementat de două ordine de ministru, are trei probe: o probă scrisă sub forma unui test de 10 itemi cu răspunsuri cu alegere multiplă (2 itemi formulaţi într-o limbă de circulaţie internaţională), evaluarea CV-ului candidatului şi o probă orală, constând în susţinerea ofertei manageriale, împreună cu un interviu“. La fiecare din aceste trei probe, candidatul trebuie să obţină un punctaj de minim 7 puncte, acordat în baza unor grile de evaluare.  Ordinea probelor era următoarea: proba scrisă, evaluarea CV-ului şi susţinerea interviului (deşi, în or­dinele de ministru amintite ordinea este alta!). Candidaţilor li s-a permis să se retragă din examen, indiferent de motiv, înaintea, sau după susţinerea oricărei probe.
„În cazul meu, retragerea din examen s-a produs  la cea de-a două probă, după evaluarea CV-ului prezentat de mine în dosarul de concurs, şi nu după proba scrisă unde am obţinut notă de trecere, aşa cum prezintă în mod eronat şi răuvoitor domnul redactor. Am fost depunctat la CV, obţinând 6,75 de puncte, pe motivul că nu am doctorat – 1 punct (doctoratul nu este condiţie obligatorie la acest examen!), nu am adeverinţă care dovedeşte competenţele mele de operare pe calculator  – 0,75 puncte (de asemenea, condiţie neobligatorie, ne mai vorbind de aspectul că în dimineaţa zilei de examen am fost verificaţi dacă avem sau nu competenţe de utilizare a calculatorului!) şi inexistenţa în dosar a dovezilor privind lucrările mele publicate şi amintite în CV – 1,50 puncte. Comisia de evaluare a considerat că nu îmi poate oferi încă 0,25 de puncte nici pentru lucrările mele (unele publicate chiar sub egida aceluiaşi minister la care eram evaluat!), nici pentru competenţele mele de operare pe calculator.  În aceste condiţii am considerat că este inutil să mai particip la cea de-a treia probă. CV –ul depus are fiecare pagină semnată, iar dosarul de concurs cuprinde şi o declaraţie pe proprie răspundere că toate informaţiile prezentate sunt corecte şi corespund realităţii.  Dar ce valoare mai are cuvântul unui om într-un sistem care are neîncrederea şi suspiciunea ca puncte de plecare?“, susţine Pellegrini. În concepţia acestuia, eşecul la acest examen nu are nicio legătură cu proba scrisă, cu cunoştinţele sale, cu experienţa şi vechimea sa pe post.
Examen nedrept
Cu toatea acestea, Pellegrini susţine că „este bine să ştie şi publicul cititor că, într-adevăr vorbim de un examen nedrept, neprofesional, ire­levant şi contraproductiv. Bi­bliografia conţinea elemente de legislaţie, respectiv lucrări de management educaţional care datează  din  2001, respectiv 2004. Majoritatea itemilor erau extraşi dintr-o anumită lucrare din 2001, care prezintă o abordare posibilă, pur teoretică, a aşa-zisului management edu­- caţional.  Teoria, dar mai cu seamă, practica managerială de azi este mult diferită de cea a  anilor 2000. Însă, şi acesta este cel mai grav, unele subiecte propuse la partea scrisă a „examenului” au fost asociate cu răspunsuri greşite, sau incomplete. Dovadă sunt contestaţiile admise ale mai multor colegi din ţară, care au considerat că răspunsul oficial propus în baremele de corectare de comisa de evaluare este greşit sau incomplet. Este de neînţeles să pretinzi unor oameni care conduc o instituţie de complexitatea şi amploarea unui inspectorat şcolar judeţean să înveţe, dacă se poate pe din afară,  o carte de «management» şi să şi răspundă «corect» la întrebări prevăzute cu răspunsuri greşite“.
Pellegrini mai spune în încheiere: „E adevărat că am stat în fruntea inspectora­tului ca «veşnic secund» o fi vreo ruşine să fii doar adjunct?)  din 2006, numit pe vremea respectivă în urma promovării unui concurs organizat, de asemenea, la mi­nister, şi cu valabilitatea  contractului de management de patru ani.  O fi vina mea că din 2010, timp de patru ani,  nu s-a mai organizat nici un concurs şi am fost reinvestit în funcţie prin detaşare în interesul învăţământului? Crede cineva că munceşti mai mult sau mai puţin, corect sau greşit, onest sau mai puţin onest în funcţie de felul în care eşti numit? Crede cineva că valoarea adevărată a unui om stă în rezultatul unui examen? Eşti neapărat un impostor dacă nu ai examenul?  Îi pot oferi cu drag domnului redactor elemente despre cariera mea profesională mai puţin vizibilă – cursuri, programe, conferinţe, proiecte, lucrări etc., (n.r. considerăm că acestea fac parte din fişa postului, iar munca propriu-zisă nu ar trebui să reprezinte motive de ridicat piedestale) dar consider că pusul acestor repere pe tarabă nu este de interes public. Aşa cum  credeam că nu este neapărat de interes public să explic ce se ascunde în culisele unui examen care, poate îţi oferă legitimitate, dar care nu te schimbă de nici un fel, ca om“.

Recomandările redacției