Am primit la redacţie două cărţi de poezie, intrate nu chiar recent în librării. Prima se numeşte „Scrisori transilvane“, a apărut la Editura „Noul Scrib“ – Arad 2011 şi este semnată de cunoscuta poetă militant-patriotică Lucilia Dinescu. Cea de-a doua carte se numeşte „Auguste aprinderi“ a apărut în anul 2013 la Editura „Viaţa arădeană“ şi este semnată de Laurenţiu Sorin Ban, nimeni altul decât fiul cel mare al Luciliei Dinescu.
Lucilia Dinescu a debutat editorial în 1984 cu cartea „Timp interior“, volum colectiv care i-a reunit şi pe Traian Pop, şi Ana Pop Sârbu, toţi trei distinşi cu premiul de debut în poezie de către Editura „Facla“ din Timişoara. A mai publicat cărţile „Patrie pământ de aur“, versuri, Arad-1987 şi „Cuvinte de duminică“, tot versuri la Editura „Viaţa arădeană“-2010. Lucilia Dinescu a mai publicat poezie în aproape o duzină de cărţi semnate colectiv.
Pe parcursul activităţii sale literare, Lucilia Dinescu s-a orientat spre dificila şi mult discutata poezie patriotică, ea fiind şi o proeminentă activistă şi membră a „Filialei Arad a Asociaţiei Culturale Pro Bucovina şi Basarabia“, filială căreia i-a fost şi preşedinte o bună bucată de vreme.
Cartea de faţă, „Scrisori transilvane“ se deschide cu un onorant ARGUMENT semnat de ÎPS Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, urmat de o scurtă evocare a Oraşului de pe Mureş, ca Cetate a Marii Uniri, evocare realizată chiar de autoarea cărţii, Lucilia Dinescu.
Volumul este structurat în cinci capitole-tematice: Cântecele cetăţii; Să te naşti în limba română; Scrisori transilvane; Aplecată-n cuvânt şi ultimul, Trepte în Do Major (note bio-bibliografice).
O iscusită mânuitoare a instrumentelor clasice ale prozodiei, Lucilia Dinescu parcă nu-şi caută rimele, metaforele, ele se mulează perfect pe idee, venind de la sine, cititorului fiindu-i foarte lesne lecturarea: „Ţine, Doamne, sufletul înalt/Să cuteze ca un vis pădurea,/Şi fereşte-o Doamne de acei/Ce agită ca un hău, securea“. (Pădurea). Sunt tratate aproape toate elementele naturale şi umane simbolice din Transilvania, de la păduri, vestigii istorice la eroi naţionali (Avram Iancu este Dumnezeul), ba chiar şi la condeieri, unuia dintre ei, scriitorului Romulus Guga chiar fiindu-i dedicată o „Lacrimă transilvană“.
Cartea de poezie a Luciliei Dinescu, „Scrisori transilvane“ este un mijloc artistico-literar prin care adevăraţii patrioţi români în general şi cei ardeleni în special îşi regăsesc nemijlocit propriile sentimente, trăirile şi visările întru împlinirea tuturor idealurilor româneşti.
Cealaltă carte, „Auguste aprinderi“ semnată de Laurenţiu Sorin Ban, Editura „Viaţa arădeană“-2013, este deschisă printr-un Argument chiar de Lucilia Dinescu.
Versurile oferite spre lectură în această carte dezvăluie secretul sensibil că autorul este aplecat spre dragostea de patrie, spre arcuirea sentimentelor de afecţiune pentru cei dragi, alegând o aleasă pledoarie pentru iubire, cartea încheindu-se cu un grupaj de poezii de meditaţie.
Am să reproduc un poem sensibil, filigranat pe ideea de linişte şi împăcare a eului poetic, un ego personificat într-un platan singuratic din pustă: „Păsări albe/se zbat în focurile/descătuşării./Savurez liniştea/din prejma platanului/cuibărit/pe umărul tău./Florile lui,/candelabre luminoase/cu pulberi stelare,/locuindu-ne.“ (Păsări albe).
Cele două cărţi, „Scrisori transilvane“ de Lucilia Dinescu şi „Auguste aprinderi“ de Laurenţiu Sorin Ban sunt două feluri de a spune cuiva că-l iubeşti, două feluri de a aborda arealul sufletului, sunt două lumi germinând, la urma-urmei, în acelaşi ovul: Omul.
Cititorule, dacă îţi pică în mâini aste două cărţi, nu le rata pentru că altfel nici nu ştii ce vei pierde!
