La Nadăş, mafia avocăţeasco-notarialo-judecătoarească a furat satul cu totul. Sărmanii oameni s-au trezit, peste noapte, deposedaţi de pădure, de păşune, de şanţuri, de fântâni şi de întreagă bătătura satului. Au ajuns de râsul ţării… La Căpâlnaş, s-a furat doar castelul. Cum? Simplu: un bucureştean a „autentificat” o scrisoare a ultimului descendent al familiei Mocioni, care recunoştea un copil din flori pe colţul unei mese de birt… Mai departe, justiţia a funcţionat „ca unsă”, iar Spitalul de nebuni s-a trezit în chirie. La Lipova, agenţia domeniilor patriei a vândut prunii, merii, cireşii, caişii, piersicii şi exploataţiile pomicole aferente, în vreme ce Primăria a retrocedat pământul de dedesubtul acestora. Acum, pomii sunt în proprietatea unora, iar pământul se află în posesia altora… Tot poveste cu „dichis” s-a petrecut şi cu staţiunile de cercetare din municipiul şi judeţul Arad, unde s-a furat „cu acte în regulă”. Adică, băieţii de băieţi au cumpărat de la amărăştenii de prin Felnac, Zădăreni şi Pecica adeverinţele care atestau dreptul acestora de a primi pământ, după care ministrul de resort a decis desfiinţarea staţiunilor de cercetare şi „împroprie-tărirea sărmanilor păgubiţi”. Aşa s-au „dus” vreo douăzeci de mii de hectare de pământ din jurul municipiului Arad, după cum tot la fel a dispărut şi Bălţata Românească. Acum, din surse demne de încredere, aflăm că se va „duce” şi Staţiunea viticolă de la Miniş, cu vii şi cu dealuri cu tot. La Moneasa, apa termală de 40 de grade Celsius – forată în preajma fostei vile de tratamente bal­neare – curge liniştită pe valea satului, în vreme ce toată staţiunea se încălzeşte iarna pe lemne şi pe bani grei. La Conop, castelul este retrocedat de mai mulţi ani, dar actualul proprietar n-a mai aruncat pe pereţi nici o lingură de tencuială. Azi-mâine se prăbuşeşte, la fel ca şi fosta Tabără de copii de la Păuliş, retrocedată de asemenea. Precum se vede, proprietarii de astăzi n-au nici o responsabilitate în ceea ce priveşte întreţinerea şi punerea în valoare a acestor obiective. La Arad, lângă lacul de la Pădurice – poate cea mai frumoasă amenajare urbanistică din vestul ţării – Casa de Cultură a Sindicatelor stă să cadă. Pereţii exteriori au mucegăit, încălzirea în sala de spectacole este tăiată de vreo zece ani, iar municipalitatea nu poate interveni pentru simplul fapt că acest obiectiv nu-i aparţine. În schimb, „sindicatele” postdecembriste nu vor să pună acest  imobil la dispoziţia arădenilor, iar asta în condiţiile în care nu mai dispunem de nici o altă Casă de Cultură în municipiu. Colac peste pupăză, la Săvârşin, pe cetatea dacică de acolo, cineva a avut „inspiraţia” să pună patru antene GSM. Mari, largi, cu câte patru picioare betonate fiecare. Nu acuz pe nimeni, dar stau şi mă mir. Vorba lui       Andrei Pleşu, care se minuna cum de-a putut rămâne sărac, deşi a fost de trei ori ministru şi o dată secretar de stat…

Lasă un răspuns

Recomandările redacției