Noi dimensiuni

0
248

Nu e niciun secret că unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face un om este să învețe o limbă străină. Indiferent că e maghiara, engleza, franceza sau germana, ba chiar chineza, a învăța o limbă străină te teleportează în cu totul altă lume, cu propriile contururi, care nu pot fi, cel mai adesea, regăsite în nicio altă limbă de pe Pământ.

Probabil că unul dintre motivele pentru care nu mă deranjează romgleza este că cei care se fac vinovați de ea au încercat să plonjeze într-o dimensiune în care limba noastră se contopește cu limba engleză fără să țină cont de granițe. Este adevărat că, pentru puritani, romgleza nu poate fi prea plăcută, însă, pentru toți ceilalți, ea conține câte puțin din ambele limbi.

A învăța o limbă străină te forțează să gândești diferit, să ai cu totul alte repere și să încerci să te înțelegi cu persoane din afara mediului tău obișnuit. De fapt, îți extinde orizonturile atât de mult încât nu te vei putea întoarce niciodată cu adevărat la originile tale simple, de român neaoș.

Printre cele mai interesante efecte este, probabil, că ești scufundat în experiența de viață a unui alt popor prin simpla însușire a expresiilor care îl caracterizează. Nu vreau să contest aici faptul că fiecare ar trebui să-și stăpânească propria limbă cât mai bine, însă ieșirea din granițe îți cere chiar mai mult. Îți cere să te transpui pe cu totul alt plan, în care nu te mai poți neapărat sprijini pe concepțiile propriului neam.

Nici nu cred că trebuie să mai adaug că vorbirea unei alte limbi te poate asimila unui alt sistem educațional sau vocațional. Încercarea de a pătrunde în cu totul altă cultură este o aventură de neuitat pe care, chiar dacă nu stăpânești limba în cauză întru totul, nu o vei putea niciodată uita, nici respinge. Accesul la știri, filme sau programe TV, precum și la anumite cărți, care nu pot fi cu adevărat traduse, merită sume destul de mari de bani.

În bilanțul meu de pe urma vieții trăite până acum, învățarea, chiar parțială, a unor limbi străine a avut efectul scontat, de pe urma căruia am cules doar roade. Dacă mi-aș permite, aș dedica chiar mai mult timp acestei activități, în special învățării limbii maghiare, pe care o vorbeam în copilărie, dar din care nu mai țin minte mare lucru. Acesta este unul dintre lucrurile pe care le-am învățat despre limbile străine: dacă nu ai cu cine vorbi, ajungi foarte ușor să le uiți. Și e foarte mare păcat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.