Nonvaloarea ca reper

0
318

Şi s-a mai dat o ediţie a Paradei Clătitelor. O ediţie care, spre propria-mi remarcă, a adus mai mulţi vizitatori ca niciodată. O ediţie care a confirmat în reperul cultural (sau culinar) că ideea devine tradiţie. Dar…
Am văzut mult kitch pe la tarabele împânzite (cam) peste tot în staţiune. Nu neapărat un kitch cultural, dar măcar unul gastronomic, unul artizanal, unul uman, iar lista poate să continue. Am văzut baloane, am văzut vată pe băţ, am văzut clopuri (pălărie e un cuvânt prea pretenţios), când îmi doream să văd o pictură, o fotografie. M-am bucurat că am văzut măcar clătite. Că doar a fost parada clătitelor.
Dincolo de aspectul de bâlci al evenimentului, am văzut oameni devotaţi. Persoane care şi-au căutat reperul înspre valori, nu înspre nonvalori. Oameni care şi-au dedicat eforturile pentru ca evenimentul în sine să fie o reuşită. Dacă ar fi fost mai mulţi, poate că şi Parada ar fi fost mai reuşită. Sau, dacă ar fi fost mai direcţi, concreţi şi şi-ar fi organizat mult mai bine paşii, poate că şi Parada ar fi fost mai tradiţională. Pentru cei devotaţi, pentru cei care şi-au respectat statutul, am toată stima, fie că e directorul Centrului Cultural, fie responsabilul cu taberele Aradului, fie inegalabilul prezentator, care se identifică efectiv cu evenimentul, actorul Zoltan Lovas. Aceşti oameni şi-au respectat statutul şi dacă am ajuns la cea de a 16-a ediţie, asta se datorează în primul rând lor. Dar nu pot să nu revin la subiectul de bază, la faptul că au fost prea puţine clătite faţă de titulatura evenimentului.
Nu în ultimul rând, dar vreau să spun şi ceva despre oamenii politici. Înţeleg băile de mulţime dar nu vreau să înţeleg parada politicienilor, „concursul” de celebritate, ideea de a da mâna cu cât mai mulţi. În general, pe măsură ce trece timpul, oamenii sunt din ce în ce mai decepţionaţi de clasa politică. Şi, dacă tot suntem la un eveniment serios, dacă tot suntem într-o staţiune, unde oamenii îşi doresc să fie cât mai liniştiţi, a te impune ca om politic sună a agresiune.
Sincer, am stat la zece paşi în urma alaiului şi nu vă vine să credeţi ce mi-au auzit urechile. Cred că şi hârtia ar roşi dacă aş scrie câte mi-au auzit urechile, dar încerc să mă abţin. Înţeleg că suntem între campanii, înţeleg că suntem într-o campanie electorală continuă, dar ceea ce refuz să înţeleg este lipsa de calcul a politicienilor, care nu înţeleg că prea mult tam-tam le face în primul rând lor rău.
Per ansamblu, o ediţie reuşită a Paradei clătitelor, dar poate că ar fi fost mult mai apetisantă dacă am fi scos tuşa de nonvaloare, dacă am fi lăsat acest eveniment să-şi respecte numele, nu să fim agresaţi de kitch. Efectiv, animăluţe, clopuri, brăţări fosforescente sau turtă dulce cu efect analgezic asupra stomacului nu trebuie să intre în concurenţă cu clătitele. Nu acuz pe nimeni, dar pentru nişte bani în plus care ajung în bugetul comunei, chiar nu se merită să ne batem joc de un eveniment care (atenţie!) a devenit, la a 16-a ediţie, o tradiţie în adevăratul sens al cuvântului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.