Catedrala Notre Dame a reînviat aseară, printr-un spectacol de balet care a umplut până la refuz sala mare a Teatrului Clasic Ioan Slavici din Arad. Spectacolul „Cocoşatul de la Notre Dame“, aparţinând Companiei Opera Vox, a adus la Arad pentru prima dată împreună pe aceeaşi scenă două ansambluri profesioniste de balet: Ansamblul de balet Opera Vox şi ansamblul de balet al Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca. În total, au jucat pe aceeaşi scenă peste 50 de balerini profesionişti, solişti balerini care dansează în teatre importante din Europa. Spectacolul a avut parte de lumini, efecte speciale, proiecţii în 3D, efecte cu „fum greu” produs din gheaţă carbonică, fiind probabil cel mai complex spectacol de balet montat în ţara noastră în ultimii ani.

Culoare, mişcare, aglomeraţie, graţie, sentimente, fericire, tristeţe, profunzime, ură, gelozie, luptă interioară, datorie, viclenie, nedreptate, milă, suferinţă, veselie, viaţă, moarte, judecată – toate acestea au făcut ca spectacolul de marţi seara să ajungă la sufletul celor aflaţi în sală, iar cu siguranţă amprenta unei concepţii atât de profunde va rămâne pentru mult timp întimpărită în memoria spectatorilor. Pe scurt, fără a reuşi să evit clişeul, a fost un spectacol de neuitat!

În concepţia acestui spectacol, acţiunea se desfăşoară în jurul unei tinere ţigănci, Esmeralda care, dansând, încântă privirile trecătorilor din piaţa Catedralei Notre Dame. Încălcându-şi jurămintele sfinte, arhidiaconul Claudio Frollo, jucat magistral de Sebastian Vlad, căruia îi aparţine regia şi coregrafia întregului spectacol, se îndrăgosteşte obsesiv de ea. De altfel, tabloul al treilea, care se desfăşoară în camera secretă a lui Frollo, este poate cel mai profund şi emoţionant moment al spectacolului, cel mai răvăşitor. Focurile pasiunii, lupta dintre datorie şi porniri, între jurământul divin şi sentimente, l-au cuprins pe arhidiacon, în ciuda jurămintelor sacre în faţa Bisericii şi a lui Dumnezeu. Nebunie, demoni, zbuciumări lăuntrice, spasme, îl încearcă pe Frollo care-şi jură că Esmeralda, jucată de Ioana Cristina Terebesy, va fi a lui sau nu va fi a nimănui. Frumoasa ţigancă îi refuză însă avansurile, drept pentru care e urmărită de Frollo şi acuzată de o crimă pe care nu a comis-o. Condamnată la moarte, este salvată de clopotarul catedralei, diformul Quasimodo, interpretat extrem de profund de Alin Rîpă.

Finalul este însă unul trist, frumoasa Esmeralda este smulsă din braţele protectoare şi iubitoare ale urâtului cu suflet curat Quasimodo şi ucisă. Totuşi, chiar dacă finalul este frânt, curajosul Quasimodo ne dă o fărâmă de speranţă, aruncându-l pe nedreptul Frollo în focul iadului.

 

Recomandările redacției