Un băieţel a găsit odată coconul unui fluture. L-a luat cu el şi zilnic îl privea, poate, poate va surprinde momentul în care fluturaşul va ieşi la lumina zilei.
Şi iată că ziua mult aşteptată şi-a făcut apariţia. A stat băiatul nostru ore în şir pentru a privi cum fluturele încerca să iasă printr-o gaură extrem de mică. După o vreme însă, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ieşi, dar nu a fost de ajuns. Băiatului i s-a făcut milă şi s-a decis să îi vină în ajutor. A luat o foarfecă şi a tăiat partea care a mai rămas din cocon. Astfel fluturele a reuşit să iasă cu uşurinţă.
Dar corpul lui era umflat, iar aripile îi erau mici şi scorojite. Băiatul a continuat să privească nou-născutul fluturaş, aşteptând ca în orice moment să îşi ia zborul. Din păcate acest lucru nu s-a mai întâmplat. Fluturele a fost nevoit să-şi petreacă restul zilelor târându-se de ici colo, cu un corp umflat şi aripi scorojite. Niciodată nu a fost în stare să zboare.
Băiatul, în bunătatea şi mila lui, nu a înţeles că acel chin de a trece prin găurica mică a coconului îi era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era forţat să ajungă în aripi pentru ca acestea să fie pregătite pentru zbor imediat ce va reuşi să se elibereze din cocon.
Nici n-a început campania electorală pentru Prezidenţiale şi media românească dă pe-afară de-atâtea invective suculente, acide şi zbanghii.
Clasici ai literaturii universale, comentatori politici şi chiar unii politicieni au susţinut şi susţin cu tărie că politica este o curvă murdară. Poate în trecut o fi fost o curvă murdară, jegoasă şi nespălată (acceptaţi sinonimele, nu?). Poate! Cred, însă, cu toată tăria sufletului meu sensibil la progres că politica nu mai este o curvă murdară. A avansat mult, consistent şi esenţial. Eu cred că în prezent politica este o curvă rasată, curată, nuanţată şi subtilă, nicidecum murdară. Între timp politica a citit, s-a documentat. Acum se curăţă, are duş, îşi spală trenţele, nu mai umblă soios. Se îmbracă stilat, are veşminte de firmă, pantofi cu toc care îi scot în evidenţă fesierii, mereu fesierii-niciodată faţa, are poşete elegante în care îşi ascunde efectele personale: minciuni, dosare secrete, dezvăluiri şocante, relaţii la SRI, cinism, calomnii, esenţă de mama mă-tii, flacoane cu parfum de comunism – cu care se stropesc unii pe alţi, şi alte de-alea de-ale curvelor.
Şi dacă s-au făcut deja dezvăluiri şocante, vă închipuiţi ce va fi peste câteva zile când încep bălăcărelile oficiale. De-abia aştept: acum am ocazia să aflu totul despre toţi prezidenţiabilii. Iar ca arădean, sunt curios să aflu despre dedesubturile politicienilor de pe Mureş: cât de des îşi schimbă chiloţii, care le sunt amantele, cât au furat… Chestii de jeguri intime.
Nuuu! Nu de la Poliţie o să aflu, ci chiar de la ei. O să se acuze cu nonşalanţă şi pasiune. Poate se şi bat (asta ar fi bonus).
Căci politica deşi acum nu mai este murdară, tot curvă rămâne. O spun clasicii.
Politicienii ar putea să fie nişte entităţi libere, curate, dar cineva le-a tăiat coconul când tocmai voiau să iasă la lumină. Şi nu mai au aripi…

Recomandările redacției