Cu siguranță fiecare dintre noi ne-am pus, măcar odată, o intrebare simplă: ,, de ce oamenii care fac rău o duc bine, iar cei buni sunt copleșiți de probleme?”.  De multe ori când facem o faptă bună, ea nu este prețuită și tot de multe ori, pe lângă faptul că ne ajutăm aproapele, în momente dificile,  ne pomenim cu bârfe și povești stârnite din senin, fix de la omul pe care, cu puțin timp în urmă, l-am sprijinit și l-am crezut prieten.

Așa este natura umană, semenii nostri parcă închid ochii la faptele bune, în schimb ura și răutatea îi domină. Și atunci ne întrebăm, oare am meritat asta? Oare merită să fim buni?

După ce am trecut prin astfel de experiente, și sunt convisă că majoritatea am trecut,  ne întrebăm dacă mai merită să ne deschidem sufletul sau să facem fapte bune.  

Răspunsul vine dintr-o istorioară auzită de curând, în care tocmai despre asta era vorba.

Se spune că, într-o zi, la ușa unui bătrân înțelept, bătut o tânără necunoscută care, printre  lacrimi, i-a povestit acestuia viața sa.

,,Nu știu cum să trăiesc mai departe” , a spus ea cu glas tremurând. ,,Toată viața m-am comportat cu oamenii așa cum aș fi vrut ca ei să se comporte cu mine. Eram cu ei sinceră și cu sufletul deschis…Încercam să-i ajut după puterile mele, fără să aștept ceva în schimb. Îi ajutam cu ce puteam. Eu, într-adevăr, făceam totul necondiționat, iar, în schimb, primeam doar răutate și bârfe. Mă doare enorm și pur și simplu am obosit. Vă implor, spuneți-mi ce să fac?”

Înțeleptul a ascultat-o răbdător și apoi i-a dat un sfat: ,,Dă-ți hainele jos și plimbă-te pe străzile orașului”, a spus el liniștit.

,,Mă iertați, probabil glumiți”, continuă fata.

Înțeleptul s-a ridicat brusc, a deschis ușa și a pus pe masă o oglindă.

,,Îți este rușine să ieși fără haine afară, dar, dintr-un oarecare motiv, nu te sfiești să umbli prin lume cu sufletul deschis larg, ca această ușă.

 

Le permiți tuturor să-ți pătrundă în suflet. Sufletul este o oglindă și din această cauză ne putem observa pe noi înșine în sufletul altor oameni. Sufletul lor este plin de răutate și  anume o astfel de imagine ei văd în sufletul tău curat.

Ei nu sunt destul de puternici și nu au suficient curaj pentru a recunoaște că ești mai bună ca ei . Din păcate, aceasta este soarta celor cu adevărat curajoși…”

,,Ce să fac atunci? Cum pot schimba această situație, dacă nimic nu depinde de mine?”, a întrebat ea.

,,Vino cu mine. Vreau să-ți arăt ceva. Privește, aceasta este grădina mea. De mulți ani ud aceste flori de o frumusețe rară și am grijă de ele. Sincer să fiu, n-am văzut niciodată cum înfloresc bobocii lor.

Mi-a fost dat să le găsesc deja înflorite, cu frumusețea lor și mireasma îmbătătoare. Copile, învață de la natură. Privește aceste flori minunate și fă precum ele ,  deschide-ți atent sufletul în fața oamenilor, în așa fel încât ei să nu observe acest lucru. Deschide-ți sufletul doar oamenilor buni. Fugi de cei care îți rup petalele și le calcă în picioare. Aceste buruieni încă mai au de învățat ca să ajungă la același nivel cu tine și de aceea tu nu ai cum să-i ajuți. Tot ce vor vedea la tine este oglindirea lor pocită”, încheie înțeleptul.

În lume, din păcate, există multă murdărie, perversitate și răutate . Sunt mulți cei  care încă se ghidează după expresia ,,ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Sunt oameni care se bucură când celor din jur le merge prost. Răzbunarea, ura și mediocritatea sunt la ordinea zilei.  Dar cel ce dorește, poate rămâne curat. Fii sincer și cinstit înaintea ta și al lui Dumnezeu, nu te deschide în fața oamenilor.  Mulți nu merită. Bunica avea o vorbă ,,să nu ai încredere nici în cămașa de pe tine că și ea stă cu spatele”, și mare adevăr grăia.  Totuși, un lucru merită reținut:  nu merită să arunci perle înaintea  porcilor. Nu le vor  fi de folos nici lor, nici ție

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției