Suntem un popor veşnic surprins şi, uneori, surprinzător. Doza noastră de latinitate, pigmentată cu puţin orientalism adus de turci, nişte aer levantin de la greci – toate ne-au adus în postura de popor care oscilează în a fi în stare de orice până la a fi în stare de puţine.
Bunăoară, aşa cum spuneam, uneori (sau deseori) suntem surprinşi, de anumite lucruri  pe care ar trebui să le prevedem. Cel mai des suntem surprinşi de iarnă. Cel puţin anual! Uneori, când natura este oscilantă, nu suntem surprinşi numai în noiembrie, ci şi prin martie aprilie, atunci când (repet, „uneori”) iarna revine. Poate şi de trei sau patru ori, dacă iarna e grea.
Acum, România este din nou surprinsă. Şi încă de două ori. Întâi mai reprezintă termenul limită pentru finalizarea a două mari „cuponiade”: eliberarea tuturor cardurilor de sănătate respectiv eliberarea certificatelor de producător, însoţite de carnete de comercializare, în agricultură. Dacă la cardurile de sănătate stăm relativ bine, în sensul că oricum nu respectăm termenul final, dar mai trebuie emise mai puţin de un milion, la agricultură e jale. La Sănătate, chiar vicepreşedintele Casei Naţionale ne-a asigurat că în ciuda faptului că peste un milion de asiguraţi nu au card (mulţi nu sunt în posesia acestuia, chiar dacă a fost emis), în schimb în agricultură se pare că e vorba de câteva milioane de certificate lipsă. Automat, cei care doresc să-şi co­mercializeze produsele nu o pot face pentru că nu pot face dovada că respectivele produse sunt produse de ei şi că au voie să le comercializeze. Statul încă n-a găsit o soluţie. Normal, că doar l-a surprins faptul că întâi mai e aşa de aproape, vine imediat după 30 aprilie, care e lună mai scurtă, că n-are 31! Probabil că se va adopta o soluţie tacită, care nu va face decât să încurajeze speculanţii, să facă să reînflorească economia subterană. Pe care tot statul încearcă s-o estompeze, s-o micşoreze tocmai prin acest gen de măsuri, cum ar fi certificatele de producător şi carnetele de comercializare. Aşa cum cardurile de sănătate şi fişele electronice ale cetăţenilor trebuie să ducă la însănătoşirea sistemului de Sănătate, la eliminarea reţetelor şi a tratamentelor fictive. Dar, tot statul este surprins, din nou, de parcă eu sau dumneavoastră, cititorii, am pus termenul limită întâi mai, termen pe care tot statul este surprins că nu poate să-l respecte.
Cum spuneam, statul este mereu surprins, chiar şi de faptul că iarna nu-i ca vara şi că zăpada mai şi apare în zona asta, temperat continentală, în arealul paralelei 45. singurul mod în care statul nu poate fi surprins e atunci când trebuie să ne plătim dările. Atunci statul este foarte vigilent, prin instrumentele sale de recuperare, fie că sunt Finanţele – naţionale sau locale – fie prin metoda mai puţin ortodoxă a amenzilor la care statul a dat liber tocmai pentru a-şi rotunji veniturile.
Şi, dacă tot spuneam de soluţia de compromis, comercianţii agricoli îşi vor vinde produsele prin pieţe, tacit, unii vor primi amenzi, alţi vor fi nevoţi să dea şpăgi şi tot calabalâcul.
Aşa-i că nu vă surprinde ni­mic? Normal, că doar noi nu suntem statul şi această metodă nu-i ca prima zăpadă!

Recomandările redacției