Nu e urcuş fără coborâş

Am trăit să o vedem şi pe asta: tribunul Corneliu Vadim Tudor a fost dat afară din partidul pe care l-a înfiinţat şi pe care l-a condus cu o mână de fier în ultimii 22 de ani. Nu intru în chestiuni de ordin legal, pentru că doar instanţele de judecată sunt în măsură să tranşeze conflictul între facţiunea care merge alături de Vadim şi cea care l-a ales preşedinte pe fostul primar al Clujului, Gheor­ghe Funar, dar nu pot să nu observ că cineva a reuşit să se strângă suficienţi membri care să-l debarce pe liderul absolut al partidului. Chiar dacă structura care l-a înlăturat nu este statutară, chiar dacă Justiţia îi va da dreptate lui Vadim, acesta tot va avea o pro­blemă gravă, o problemă de natură politică. Lăsând la o parte faptul că nu îmi pot imagina ce va însemna PRM fără C.V. Tudor, pentru că ne place sau nu, acesta a fost sarea şi piperul partidului, tot trebuie să observ că „nu este urcuş fără coborâş”, după cum spune o vorbă din popor. Mulţi dintre cei care s-au crezut invincibili s-au trezit după un timp că de fapt au fost doborâţi de persoanele pe care se sprijineau sau pe care nu dădeau doi bani. Îmi vine în minte exemplul lui Adrian Năstase, care a ajuns să meargă la închisoare pentru o găinărie, după ce a condus România timp de patru ani, cu o aroganţă demnă de un dictator pe viaţă. Sigur, a făcut şi multe lucruri bune, sunt voci care-l consideră ca fiind cel mai bun premier de după Revoluţie, dar asta nu-i scuză comportamentul din vremea în care a fost în fruntea bucatelor.
Un alt politician „masacrat” de cei pe care i-a condus vremelnic şi care i-au jurat credinţă veşnică a fost Mircea Geoană. Pierderea ale­gerilor prezidenţiale i-a fost fatală din punct de vedere politic. A urmat un vot intern în cadrul partidului, iar bătrânii social-democraţi l-au scos în faţă pe Victor Ponta. Acesta a reuşit să obţină ce şi-a propus pentru moment, adică postul de prim-ministru, iar fostul preşedinte a intrat într-un con de umbră, din care nu ştiu cum va mai reuşi să iasă.
Şi la Arad sunt foşti potentaţi locali de care nu mai vorbeşte nimeni, deşi la un moment dat ei au ţinut pâinea şi cuţitul în mână. Unii au fost primari, alţii parlamentari, alţii prefecţi, dar cei mai mulţi s-au întors acolo de unde au venit, în anonimat.
Toţi cei care au putere de decizie la un moment dat ar trebui să se gândească la acest lucru. La fel ar trebui să facă şi Gheor­ghe Falcă, primarul de acum al Aradului, care îi controlează atât pe angajaţii Primăriei, cât şi pe cei mai mulţi dintre consilierii locali, astfel încât iniţiativele Opoziţiei sunt tratate cu dispreţ şi aruncate la coşul de gunoi. Poate nu toate amendamentele consilierilor USL sunt bine întoc­mite, poate nu toate propunerile sunt bine documentate, dar apara­tul de specialitate ar trebui să îi ajute, la fel cum îl ajută pe primar. Nu se întâmplă aşa şi este păcat, iar de suferit au în cele din urmă ce­tăţenii, care ar fi putut beneficia de unele facilităţi dacă maşina de vot condusă de Falcă nu ar decide, în mod discreţionar, ce proiect trece sau ce proiect cade.
Când vine vorba de UTA, aceeaşi poveste, primarul şi ai lui dau din colţ în colţ, cu toate că echipa are nevoie disperată de ajutor, iar suporterii sunt în pragul revoltei.
Cu siguranţă că nici actualul primar şi nici consilierii săi nu se gândesc că în viitor s-ar putea întâmpla să nu mai deţină funcţiile respective, la fel cum nici Vadim, Năstase sau Geoană nu s-au gândit că vor putea fi doborâţi vreodată. Pentru că dacă ar face-o, ar avea cu siguranţă un alt comportament faţă de arădenii care nu sunt de aceeaşi părere cu ei.