Halmagiu 5 Halmagiu 4 Halmagiu 3 Halmagiu 2 Halmagiu 1Dacă în săptămânile trecute mai criticam lipsa de participare a oamenilor din zonă la piaţa hălmăgeană, punând vina mai ales pe criza economică pe care o traversăm şi care parcă nu se mai termină, iată că sâmbăta trecută piaţa din Hălmagiu a fost plină de lume. N-am mai văzut un aşa de mare număr de vânzători şi cumpărători poate de douăzeci de ani. La standul de animale, stăteau vacile legate una lângă alta, cum stau sardelele într-o conservă. Aşa stând lucrurile, cumpărătorii sperau la o scădere a preţului la bovine, din cauza supra-ofertei. N-a fost să fie aşa, deoarece vânzătorii ţineu la preţ, iar o junincă s-a vândut îa faţa mea cu suma de 35 de milioane de lei vechi. „Acuşica bate mia de euro” – bârfeau mai încolo câţiva pieţari, care se retrăseseră la o tarabă cu mici şi cu virşli „marca Gelu Sida”. De fapt, mirosul de frigărui, de mici, de virşli şi de cârnăciori parcă te îmbătau, cu atât mai mult cu cât oamenii prezenţi sâmbătă la Bulciul Floriilor se pregăteau sufleteşte să calce în Săptămâna Mare, când cei mai mulţi dintre creştini ţin cuvenitul post. Excepţie doar credincioşii care ţin cu stricteţe tot Postul Mare de patruzeci de zile, aşa cum ar trebui să-l ţină toţi dintre noi. Numai că la Bulciul Floriilor de la Hălmagiu de sâmbăta trecută se găseau târgoveţi de toate limbile şi de toate confesiunile, printre care şi mulţi papistaşi ce şi-au prăznuit Paştile de vreo trei-patru săptămâni. Dar, revenind la târg, sectorul de cabaline era şi el foarte bine reprezentat. Cai de tot soiul, unii mai frumoşi ca alţii, ţesălaţi de le sclipea părul în bătaia soarelui sau cu coamele împletite. Sectorul de porci era plin şi acesta, iar vânzătorii parcă ţineau la preţ. Chiar şi dacă s-au întors cu lăzile de purcei înapoi la ferme, crescătorii nu s-au înduplecat să mai înmoaie preţurile, sperând în vremuri mai bune. „Animale multe, bani puţini” – aceasta era remarca cel mai des auzită prin colţurile pieţei de animale. Nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre sectorul cu mărfuri, unde comercianţii puseseră pe tarabe toate cele. Iar gospodinele din comuna noastră şi-au mai călcat pe suflet, cum se spune, cumpărând lucrurile strict necesare pentru întâmpinarea Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos aşa cum se cuvine. Cu masa plină de bucate, cu haine noi pentru mersul la Biserică şi cu toată casa sclipind de curăţenie. Am găsit şi moţi cu ciubere, cioplite peste iarnă şi scoase acum la vânzare la Bulciul Floriilor, primul mare târg de primăvară din Ţara Moţilor. Dacă toamna trecută moţii au oferit spre vânzare buţi şi ciubere mari, pentru fermentat prunele, merele şi perele sau pentru păstrarea brâzeturilor, acum, primăvara, oferta moţilor este cu ciubere mici, cu măsuri pentru seminţele de cereale, linguri şi polonice de lemn, mături de curte şi de casă, funduri de tăiat marnea sau maiuri pentru bătut rufele. Lăngă moţii ciubărari i-am întâlnit şi pe meşterii de căpestre, de frâie, hamuri şi şei, care sunt acum la mare căutare, deoarece încep muncile câmpului. Curelele de piele erau oferite alături de cele din materiale compozite, după gusturile şi după posibilităţile financiare ale compărătorilor. Ustensilele agricole făceau şi ele parte din decorul pieţei cu atât mai mult, cu cât imadiat după scurgerea Sărbătorilor Pascale începe truda câmpului. Iar sapele, hârleţele, lopeţile sau coasele sunt la mare căutare. Tot moţul ştie că o dârjală bună de coasă te scuteşte de bătături şi de durerile de şale, la fel cum se poartă printre semănăturile de primăvară şi o sapă bine ascuţită la toate trei praşilele.
„Doamna Florilor” – profesoara Rafila Vesa din Joia Mare
Fireşte, nu puteam trece peste relatarea noastră despre Bulciul Floriilor fără a trece şi pe la sectorul de flori, vizibil cred şi de pe Dealul Şoltocului, într-atât este de frumos şi de colorat. Iar aici, printre sute de flori, se iveşte chipul plăcut al doamnei profesoare Rafila Vesa din Joia Mare, comuna Almaş. Pe doamna profesoară Rafila Vesa o cunoaşte toată lumea, nu numai din comuna Hălmagiu sau din comuna Almaş, ci din toată Ţara Moţilor şi chiar mai departe. „Doamna cu florile” sau „Doamna Florilor” – cum o cunosc şi copiii este o împătimită a horticulturii. Înainte de a merge la şcoală, trece prin solariile domniei sale sau printre rândurile de flori din grădină. „Copiii şi florile – ne mărturiseşte doamna pro­fesoară Rafila Vesa – reprezintă principalele coordonate ale întregii mele vieţi. Nu mă puneţi să aleg între cele două daruri nepreţuite pentru mine, căci mi-ar fi extrem de greu. Nu vă puteţi imagina câtă bucurie îţi produce clasa de elevi şi sera sau grădina cu flori. De fapt, nemţii au găsit cea mai bună definire a termenului, făcând o adevărată simbioză între cele două lucruri minunate: kinder-garden. Adică, grădină de copii. Sau „Grădiniţă”, cum îi mai spunem noi astăzi.” Doamna profesoară Rafila Vesa ne prezintă florile cu care a venit la piaţă: muşcate, petunii, panseluţe, crăiţe şi domnişoare. Adică, exact florile de sezon care sunt strict necesare pentru înfrumuseţarea mormintelor din cimitir, acum, în preajma Sfintelor Paşti, când tot satul merge la cimitir pentru a-şi cinsti înaintaşii. Nici edilii comunelor şi fruntaşii satelor nu se lasă mai prejos, deoarece parcurile şi locurile publice se înfrumuseţează tot acum, la începutul primăverii. Nu în ultimul rând, gospodinele din Hălmagiu, profitând de faptul că tot satul arată ca în revistele nemţeşti – cu podeţe noi, rigole noi, cu străzi asfaltate, cu reţele de canalizare şi de apă curentă – au început să planteze straduri cu flori în faţa caselor, sau să anine ghivece cu muşcate la ferestre. Este o adevărată întrecere, care nu face altveva decât să înfrumuseţeze şi mai mult aspectul Hălmagiului. Iar dacă este nevoie de flori frumoase, toţi moţii din Ţara Hălmagiului ştiu unde o găsesc pe „Doamna Florilor”, pe doamna profesoară Rafila Vesa, cea care îndrăgeşte în egală măsură aceste daruri supreme ale bunului Dumnezeu: copiii şi florile.

Lasă un răspuns

Recomandările redacției