Am auzit mii de zvonuri pe la românii noștri despre cum Olanda este o țară cum nu se poate mai decadentă și cât de rău poate fi să crești într-un asemenea stat. Ca să ofer doar primul contraexemplu care îmi vine în minte, haideți să vorbim puțin despre educația sexuală a copiilor din Olanda.
În vreme ce România este pe locul II în Uniunea Europeană la numărul de mame adolescente, Olanda se află la polul opus, cu cele mai puține mame minore DIN LUME. Aici, educația sexuală începe de la grădiniță sau din clasele primare – deja văd români citind asta și împingând ziarul terorizați – și include teme precum poziționarea față de propriul corp, respectul, intimitatea, iubirea sau contracepția. În tot acest timp, românii le acoperă copiilor ochii și îi feresc de orice tip de educație, până când aceștia, mai ales dacă provin din familii defavorizate sau dezorganizate, cad victimă prădătorilor sexuali, traficanților de persoane și așa mai departe. În tot acest timp, în Olanda se pune accentul pe respectarea limitelor unei alte persoane și pe noțiunea de consimțământ.
În alte cuvinte, în timp ce Olanda are o educație incluzivă, în care chiar părinții sunt implicați în procesul educațional al copiilor, iar învățătorii răspund la întrebările anonime ale elevilor pe teme precum dragostea, scopul românilor este să îi excludă total pe copii din discuțiile care le provoacă curiozitatea, până când aceștia fac singuri pipi pe firele de înaltă tensiune, doar pentru a experimenta. Abordarea noastră este atât iresponsabilă, cât și profund ilogică.
În concluzie, este o cale lungă între educația pe care copiii români o primesc acasă, la grădiniță sau la școală și educația pe care o primește un olandez de aceeași vârstă. Așa cum e cazul în multe dintre problemele care doar trec pe lângă urechile românilor, iar aceștia se isterizează fără să le înțeleagă, problema educației sexuale este judecată fără discernământ. Îmi amintesc cât de revoltați sunt unii români, căci nu se cuvine să vorbim de toți, când văd doar noțiuni legate pur și simplu de introducerea educației sexuale în școli, chiar dacă la vârste fragede nici în alte părți ale lumii aceasta nu este atât de mult centrată pe sexualitate, cât pe alte teme pe care, la vârsta lor, copiii pot să le înțeleagă. Așa se rup copiii noștri de părinții lor, care nu îi înțeleg și nu se înțeleg nici singuri, iar nu se poate pune problema faptului că le-ar fi vorbit copiilor despre ceva important în cursul vieții.
