Întrucât e prima întâlnire cu dvs. din acest an, vă urez dragii mei cititori,  să aveţi parte de un an 2015 cumsecade, bogat în realizări, să fiţi sănătoşi, bogaţi şi norocoşi! Iar AGORA să găzduiască numai articole interesante!
Şi pentru că tocmai am petrecut sărbătoarea venirii Anului Nou, am să vă spun o frumoasă pildă niponă, despre ceea ce oferim şi ceea ce ne aşteptăm să primim înapoi.
Undeva, într-un sat sărac din îndepărtata Japonie, trăiau mai mulţi oameni în vârstă, iar viaţa lor se împărţea între munca la câmp şi discuţiile pe care le purtau când vremea era prea rece pentru a munci.
Aşa că zece bătrâni singuri din sat s-au decis să sărbătorească împreună seara de Anul Nou, cu o cană de vin cald în mână, ca să se bucure de poveşti şi de vorbe de duh.
Dar, cum niciunul dintre ei nu avea suficient vin pentru a le da tuturor de băut, ei au fost toţi de acord să aducă fiecare câte un ulcior de vin, iar apoi să pună vinul laolaltă într-un vas mare, ca să-l încălzească şi să-l bea toată noaptea împreună.
Zis şi făcut. S-au despărţit şi, mergând fiecare spre casa lui, pentru a aduce vinul, fiecare bătrân s-a gândit: „Vinul meu este mult prea bun ca să-l amestec cu vinul lor! Nimeni nu va şti dacă eu nu voi turna în vasul comun vinul meu atât de bun. Nu se va observa nimic şi oricum vinul celorlalţi va fi destul de bun. Va fi bine şi aşa. Voi pune în vasul comun un ulcior cu apă.“
Şi s-au reîntâlnit bătrânii, în ajunul Anului Nou. Fiecare a adus cu el câte un ulcior, au turnat conţinutul, cu mare ceremonie, într-un vas mare, pus pe foc, pentru a-l încălzi. S-au pregătit pentru poveşti şi s-au strâns în jurul vasului, privindu-se pe furiş.
Când conţinutul vasului s-a încălzit, s-au aşezat pentru a-şi depăna poveştile, fiecare cu câte o cană cu apă fierbinte în mână.
În ultima decadă a anului trecut, aia care cuprinde Crăciunul şi Anul Nou s-a observat în toată ţara, dar mai cu deosebi la Arad, o creştere alarmantă a sinuciderilor. În Arad, în acea perioadă (de fapt în timpul a patru zile) s-au sinucis patru bărbaţi şi două femei, persoane cuprinse între 19 şi 43 de ani. Aşadar, oameni tineri. Nu ştiu dacă acest lucru este din cauza consumului exagerat de alimente şi băuturi (îngurgitarea în mod exagerat a alimentelor este un fel de sinucidere de mătase) sau dacă este din cauza depresiilor religioase, sentimentale sau sociale. Sociologii, psihologii şi psihiatrii ar trebui să-şi unească rândurile şi să studieze fenomenul printr-o elaborată, subtilă şi amănunţită radiografie a situaţiei. Este de-a dreptul revoltător ca oameni tineri să-şi pună capăt  zilelor. Iar faptul că aceasta se petrece  la sfârşit de an, în prejma unei importante sărbători religioase nu este, cred eu, întâmplător. Canoanele religioase, dogmele, regretul că nu au fost îndeplinite,  bilanţul unui an nereuşit, impresia că au fost părăsiţi de Dumnezeu, precum şi alte eşecuri fac ca firile mai sensibile să cedeze. E trist, e foarte trist!
Căci viaţa s-a golit de conţinut precum acea cană de vin. A rămas apa.

Recomandările redacției