Scandal monstru, iscat de proiectul de lege iniţiat de senatorii PSD Titus Corlăţean şi Şeban Nicolae, care prevede declararea zilei de 4 iunie drept „Ziua Tratatului de la Trianon” şi care a trecut de Comisia pentru Administraţie. După cum era de aşteptat, deputatul UDMR Korodi Attila a sărit ca ars, spunând că proiectul de lege reprezintă o „insultă la adresa comunităţii maghiare”. Sunt absolut de acord că este o prostie, un simplu gest de gomoşenie. La ce am avea noi nevoie de o asemenea sărbătoare? Sunt convins că dacă întrebăm 100 de români ce ştiu despre Tratatul de la Trianon habar nu au. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, dacă maghiarii din România se simt ofensaţi de marcarea Tratatului de la Trianon, de ce nu s-ar simţi ofensaţi şi românii de faptul că toată ziua bună ziua maghiarii vorbesc despre acest tratat, că cer pe toate căile revizuirea acestuia, acuzându-i pe români că nu au dreptul să trăiască în România, ci să revină în Imperiul Austro-Ungar? „Am convingerea fermă că acest proiect de lege nu limitează doar buna convieţuire dar şi viitorul comun al celor două etnii. România poate să devină o ţară puternică cu condiţia să îşi respecte toţi cetăţenii, şi ar putea să găsească o sărbătoare care nu ne desparte, dimpotrivă, ne apropie prin crearea unui cadru propice pentru acceptarea minorităţilor şi respectului reciproc”, zice Korodi. Despre ce viitor comun vorbeşte el, atâta vreme cât UDMR ţipă în continuu că vrea autonomia Ţinutului Secuiesc? Acesta este viitorul comun al românilor şi maghiarilor din România? Despre ce respect reciproc vorbeşte, când UDMR militează pe faţă pentru dezmembrarea teritoriului naţional al României? Ungaria poate să ceară tuturor forurilor europene desfiinţarea Tratatului de la Trianor, este dreptul Ungariei, dar un cetăţean al României, indiferent din ce etnie face parte, nu are acest drept. Deputatul sau senatorul UDMR care îşi ia în primire mandatul de parlamentar al României- repet, al României, nu al Ungariei- jură să apere suveranitate şi integritatea teritorială a Ro­mâ­niei. În mod normal, orice partid care cere dezmembrarea teritoriului naţional ar trebui desfiinţat, scos înafara legii. Conform Constituţiei, UDMR nu ar trebui să poată funcţiona ca partid politic. În marea lor naivitate, românii care au condus ţara după revoluţie au permis înscrierea UDMR în registrul partidelor politice, cu specificaţia că nu este partid, ci asociaţie etnică funcţionând în regim de partid politic. Sunt absolut de acord că a fost o măsură înţeleaptă, că o minoritate atât de numeroasă trebuie să aibă o forţă politică menită să îi apere drepturile, dar sub nicio formă drepturile minorităţii maghiare nu trebuie să se confunde cu drepturile Ungariei! În rest, repet, iniţiativa legislativă este o prostie, dar sunt convins că nu va influenţa nici în rău nici în bine convieţuirea românilor cu ma­ghiarii, ci doar le dă politicienilor UDMR o temă de campanie politicianistă perpetuă.

Recomandările redacției