infectat_hivIn Romania, traiesc in jur de 10.000 de persoane infectate cu virusul HIV, iar anual sunt diagnosticate cateva sute de noi cazuri.

Virusul ar fi ajuns in Romania in ultimii ani de comunism, atunci cand mii de copii au fost infectati ca urmare a transfuziilor necontrolate si a instrumentarului medical nesterilizat corespunzator.

Astfel, copii sau bebelusi care au fost internati in spitale in acea perioada pentru diverse probleme de sanatate sau care au avut nevoie de tratamentsi de transfuzii de sange ar fi fost infectati cu necrutatorul virus. Astfel, in ipoteza in care sangele nu era testat inainte de a fi injectat donatorului, infectia s-a putut raspandi rapid.

Alin, infectat inainte de Revolutie

Alin Bujan are 24 de ani si are SIDA. Infectarea s-ar fi produs in urma unei banale transfuzii si a unui tratament facute intr-un spital inainte de ’89, pe vremea cand era doar un bebelus.

In primele luni de viata, parintii l-au internat deoarece avea probleme cu asimilarea, cu tranzitul intestinal si nu lua in greutate. Crezand ca ii fac un bine, acestia au acceptat sa i se faca mai multe analize si, in cele din urma, si o transfuzie de sange. „Acum, ca o fi de la transfuzie sau de la instrumentarul medical nesterilizat… N-am incercat niciodata sa o cercetez, pentru ca nu ai cum, e imposibil”, a spus Alin, care are deja o experienta de peste opt ani in lucrul cu ONG-urile.

A aflat ca este bolnav inca de la gradinita. In jurul varstei de patru ani au inceput sa apara semnele bolii: oboseala, greata, anemie cronica.

„Alea sunt un semn ca exista in corp un virus cu care acesta incearca sa se lupte. Am facut testul de HIV la Singureni, Giurgiu, unde era un laborator facut de italieni, la patru sau cinci ani. Parintii erau ingrijorati de starea mea. Analizele au iesit foarte proaste, adica aveam o cantitate virala foarte mare in sange. Asta arata ca virusul era instalat de mai mult timp in organism. Si am trecut direct pe tratament. Tratamentul de pe atunci era rudimentar. Nu erau decat doua-trei comprimate pe care puteai sa le iei”, si-a continuat tanarul povestea pentru Ziare.com.

Alin spune ca nimeni din familie nu a mai fost infectat. Fratele sau era mai mare si mai rezistent, nu a avut nevoie sa se interneze si de asta a ramas sanatos. Pentru mama sa, contabila in perioada comunismului, dar si pentru tatal sau, „care pleca afara, era sofer pe autocar”, vestea a fost o lovitura grea.

Au constientizat imediat gravitatea faptului, au devenit mai protectori si au luat masuri, una dintre ele fiind informarea educatoarei de la gradinita despre boala copilului lor. Parintii au vrut sa-l protejeze de eventuale incidente neplacute atat pe el, cat si pe ceilalti copii.

Nu s-a simtit niciodata discriminat

Mai tarziu, in scoala generala si in liceu, nu a fost nevoie sa fie anuntati profesorii despre boala sa, iar daca s-a aflat a fost pentru ca, explica el, „provenea dintr-un oras mic si aparea pe la tot felul de emisiuni si stiri”. Alin a spus ca nu s-a simtit discriminat niciodata in scoala, iar daca cineva a incercat sa-l puna vreodata intr-o situatie neplacuta, cu siguranta el nu a resimtit asta.

„Sincer, daca acum cativa ani ziceam ca chiar si o mica tenta de discriminare probabil ca o resimteam, acum, daca stau sa-mi amintesc, nu consider ca am fost discriminat pe criteriul asta. De regula, am trait in cercuri de oameni destul de destupati ca sa inteleaga ca nu se ia printr-un sarut, prin folosirea toaletei sau printr-o atingere.

Probabil ca, daca eram intr-un mediu mai incuiat, aveam parte de astfel de elemente”, a mai spus tanarul, subliniind faptul ca SIDA nu i-a afectat socializarea cu cei din jur, ci l-a facut sa fie si mai interesat de viata, de mediul in care traieste si sa fie mai atent la unele lucruri.

El a fost unul dintre norocosi si crede ca asta s-a datorat si firii sale detasate. Nu s-a victimizat niciodata din cauza bolii. „Probabil ca ma victimizez din alte cauze, dar din asta, nu. Niciodata”, a spus Alin.

„S-a schimbat mult societatea fata de acum cativa ani in legatura cu chestia asta, pentru ca se stie ca medicina a evoluat. Probabil ca mai sunt astfel de cazuri, dar eu nu cunosc. Am mai intalnit oameni care au avut o atitudine normala fata de seropozitivi, chiar inainte sa stie ca eu sunt asa. Pana la urma, conteaza sa ai o educatie, sa ai o atitudine buna in sensul asta.

Oricare individ este supus bolii. Depinde doar de noi cum ne protejam. Acum nu e vina celui care ma infecteaza, e vina mea ca nu mi-am luat eu masuri, ca nu am avut prezervativ, spre exemplu”, a spus Alin, facand trimitere la cazurile prostituatelor infectate cu HIV si blamate pentru faptul ca au raspandit boala.

El recunoaste ca are o atitudine critica fata de persoanele care nu isi iau nicio masura de protectie. „Daca ala e tampit si se duce la ea? Ce vina are femeia? Aia isi face treaba. E nasol, bineinteles, si pentru ea, ca ea nu trebuie sa fie acolo, dar cine dracu’ te pune? Ia-ti macar ‘anvelope’. Bineinteles, ala nu stie, afla dupa doua luni, vede la televizor ca prostituata avea HIV, iar dupa aia urmeaza o avalansa la care nici nu vreau sa ma gandesc”, a adaugat tanarul.

Tratamentul unui bolnav de HIV: 9 pastile pe zi

Tratamentul sau consta in noua comprimate pe zi, pe patru dintre ele fiind nevoit sa le ia dimineata, iar pe celelalte cinci seara. Sunt pastile diferite si actioneza in mai multe directii. E un proces complicat pe care ii vine greu sa-l explice.

„Nu e ca si cum te-ai duce la farmacii si ti-ai cumpara imunoprotectoare de sezon, ca sa nu racesti. Actioneaza la nivel molecular pe celula imunitara. Intr-adevar, are de-a face cu ea, dar fiind o terapie combinata si fiind atatea medicamente, fac parte din patru clase diferite. Eu iau in total medicamente din trei clase, care actioneaza pe trei cai diferite.

Sunt ca oricare alt om, poate sunt si mai sanatos decat un om normal, avand in vedere ca iau atatea medicamente. Eu pot sa ies afara si sa nu racesc, iar unul care o imunitate mai scazuta, dar nu are HIV poate sa raceasca. Eu nu racesc”, afirma cu incredere Alin.

Povestile oamenilor cu HIV, mai putin tragice decat in trecut

Tanarul a spus ca prin anii 2000 povestile seropozitivilor erau „mai lacrimogene” si ca se murea din cauza asta. „Tragedia e ca se ingroasa randurile, statul este fortat sa aloce foarte multi bani pentru medicamente. In fiecare an, 300 – 400 de insi nou depistati, cel putin un medicament aproape 1.000 de euro, iar in spatele unuia depistat ar mai fi alti 10 nepistati”, spune Alin, facand trimitere la statisticile la care a avut acces in calitate de reprezentant al unui ONG care apara drepturile persoanelor cu boli cronice.

„Periculos nu e ala care stie, ci ala care nu stie ca are boala”

Crede ca e mai ieftina preventia decat tratarea si ca statul ar trebui sa sprijine campaniile de informare si constientizare in randul populatiei, ca seropozitivii sa nu se inmulteasca. „Periculos nu e ala care stie, Doamne fereste! Ala e de aur. Periculos e ala care nu stie si zice ca e sanatos si imparte cu strasnicie in stanga si in dreapta. Acolo e problema.

Problema e ca astia depistati nu mor, ei se inmultesc, pot sa traiasca si 10 ani, pot sa traiasca si 20, rar poate sa moara dupa un an”, a tinut Alin sa precizeze.

Se gandeste sa aiba copii peste cativa ani. Ei vor iesi sanatosi

La moarte se gandeste si el, dar nu se gandeste ca va veni acum, ci peste vreo 40 sau 50 de ani. Dupa ultimele studii realizate in statele dezvoltate, speranta de viata a unei persoane seropozitive este cu cinci ani mai mica decat a uneia normale, daca isi ia tratamentul, iar daca are si un stil de viata sanatos, nu bea alcool si nu fumeaza, poate trai la fel de mult ca un om normal.

Si el traieste ca un om normal. A fost indragostit de o fata seronegativa, a avut relatii normale, ca orice alt om, spune el. Si acum este intr-o relatie, partenera sa este seropozitiva, dar acesta nu a fost un criteriu pentru care a ales-o. E o relatie normala si se gandeste sa aiba copii, dar peste cativa ani.

„Ei oricum ies sanatosi. Se administreaza medicatie speciala, nu se alapteaza, nu se naste normal. Sunt foarte multe metode”, a afirmat Alin, care traieste de peste 20 de ani cu SIDA.

Nu ar avea pe cine sa se razbune, asistenta care i-a facut injectia trebuie sa fi murit demult

Intrebat daca are vreun regret, vreo frustare sau vreo nemultumire, Alin a spus, inca o data, ca problemele sale nu sunt cu nimic mai deosebite decat ale altora. „Toti avem frustrari. Si in cazul meu e posibil sa existe niste frustrari, sa devin mai irascibil cateodata, dar nu cred ca e din cauza bolii”.

Intrebat daca simte nevoie sa se razbune pe cineva, in momentele lui cele mai grele, Alin a spus ca nu ii sta in caracter sa reactioneze astfel. „Probabil ca asistenta care m-a injectat a murit demult. Sigur, nu stia nici ea. Pe cine sa omor? Sa-l omor pe Ceasca? Ala a murit si el, saracu’. Avand in vedere ca e o afectiune cronica si nu una acuta, careia sa-i simti simptomele in fiecare zi, poti trai cu ea”, a subliniat tanarul.

Alin Bujan este vicepresedintele Asociatiei Bolnavilor de Cancer si Hepatita din Giurgiu, oras in care s-a nascut si inca locuieste. El traieste de peste 20 de ani cu SIDA si nu spera la o vindecare miraculoasa, ci doar la o solutie pentru stoparea raspandirii infectiei cu HIV.

 

SURSA: http://www.ziare.com

Recomandările redacției