O lecție din alegerile parlamentare de acum 110 ani: dr. Nicolae Oncu – un candidat model
„A fi domn e întâmplare,
Să fii om e lucru mare!”
Printre oamenii de seamă ai Zărandului se numără la loc de cinste consăteanul nostru Nicolae Oncu, personalitate de prim rang a culturii și istoriei naționale, demnă de (re)cunoaștere publică.
Născut în 1843 în satul Rișca, comuna Baia de Criș, în comitatul Zărandului (azi județul Hunedoara), Oncu face școala primară în satul vecin, Țebea, iar studiile secundare le urmează la Beiuș, Lugoj și Oradea. Cu sprijinul acad. Iosif Hodoș, Fundația Transilvania din București îi acordă o bursă de studii la Universitatea din Viena, unde studiază dreptul, stabilind relații de prietenie cu Ioan Slavici și Mihai Eminescu, aflându-se la conducerea Societății Academice Social-Literare a studenților români „România Jună”. Studiile le finalizează în Belgia, la Universitatea din Bruxelles, unde își ia și doctoratul în drept. Întors în țară, se stabilește la Arad, unde face stagiatura în avocatură, deschizându-și apoi propria cancelarie avocațială.
În anul 1877 se înființează la Arad Institutul de Credit și Economii „Victoria”, avându-l ca director pe dr. Nicolae Oncu. Banca se angajează pe drumul scoaterii populației de sub monopolul băncilor străine și joacă un rol important în ridicarea bunăstării românilor ardeleni. Fondator al „Tribunei poporului” (1897), și membru în congregația comitatului Arad, Nicolae Oncu a fost personalitatea ce s-a aflat la originea prefacerilor sociale, economice, culturale și politice realizate de arădeni la sfârșitul secolului IX-lea și începutul secolului XX.
În contextul acestei prodigioase activități, dr. Nicolae Oncu este propus și acceptă candidatura de deputat la alegerile parlamentare din 1906, cu programul Partidului Național Român, în cercul Iosășel (în același context, la Baia de Criș este propus protopopul Vasile Damian). În timpul campaniei sale electorale din anul 1906 se spune că românii lăsau plugul în brazdă și fugeau să-l întâmpine pe viitorul deputat. Buna organizare a întrunirilor electorale a permis desfășurarea lor într-un climat de efervescență națională. Alături de candidat participau avocați, prelați și învățători, care aveau menirea de a atrage atenția și a electriza auditoriul, o prezență constantă având-o grupurile de coriști cu repertoriu de cântece patriotice și chiar cântece dedicate candidatului, ca de ex. „Hora de la Iosășel”, din care ne dăm seama de prestigiul lui și susținerea alegătorilor (1):
„Veste naltă, veste mare
Ne-au adus rază de soare,
Și se duce, zboară-n valuri
Peste văi și peste dealuri
Toți Românii adevărați
Își dau mâna lor de frați,
Vreau s-arate-n lumea mare
Că-s cu simț curat și tare,
Pe Oncu au ridicat
Să le fie candidat,
Oncu, falnicu bărbat
Să le fie deputat.
Oncu brav fiu din popor
Sfat la neam și ajutor
Inimă caldă curată
Minte mare luminată.
Frați români, sus cu credință
Să-l scoatem la biruință
Deputatul nost să fie,
Domnul la mulți ani să-l ție!
Văzduhul să clocotească
De strigarea românească
Vivat Oncu! Să trăiască!
Steagul lui să izbândească!”
(L. Petraș: Politică și demers național în comitatul Arad (1895 -1916) Ed. Brumar, Timișoara, 2008, pag. 125 – 126)
Atmosfera optimistă și sentimentele de bucurie ale alegătorilor, inclusiv personalitatea candidatului, sunt surprinse și în poezia „Hora alegerii din Iosășel”, compusă la 3 mai 1906 de Petru Irhaș din Hălmagiu:
„Cine e român în lume
E român fălos pe nume,
Și dovezi dă-n lume mare
Că-i cu simț curat și tare!
Vivat Oncu să trăiască
Nația să înflorească!
Lupta noastră cu credință
Cu lauri de biruință
Ne-a dat azi, cu vie fală
Flamura națională.
Vivat, Oncu să trăiască
Legea-n Dietă ne-ntărească!
A sosit ziua dreptății
Sus cu steagul libertății
Să-l purtăm toți în unire
Frați români de o simțire.
Vivat Oncu să trăiască,
Libertatea să-nflorească!
Astfel și românul, Doamne!
După zeci de negre toamne,
Ca străin a lui țară,
A-nviat spre viață iară,
Acum cântă și serbează
Că virtutea-i triumfează!
Deșteptat la nouă viață
Ca stejarul din verdeață
Câtu-i cercul din Buteni
Pân-la ceia Hălmăgeni,
Veneau cete după cete
Și votau cu mare sete.
Și votau din Hălmăgel
Toți cei din Iosășel,
Căci din zori și până-n seară
Toți românii brav luptară:
Votând Brusturii cu toții
Ce mergeau mândrii ca Moții!
Toți asud în fruntea lor
Dascăl, preot, drept păstor
Toți strigau ca să trăiască
Flamura cea românească,
Dr. Oncu din Arad,
Căci purtau creangă de brad.
Numai tabăra română
Rămâne pe steag stăpână,
Numai steagul național
Fâlfâie prea triumfal.
Și alesul ei bărbat:
Dr. Oncu deputat.
(op. cit., pag. 127-129)
În asemenea condiții, dr. Nicolae Oncu câștigă alegerile cu 2014 voturi față de numai 163 voturi ale contracandidatului său George Sombati (la Baia de Criș este reales Vasile Damian) (R. Neag: Personalități brătene în lumina istoriei, Ed. Corvin, Deva, 2006, pag. 306). Legislatura 1906-1910 și următoarea coincide cu lupta hotărâtă a parlamentarilor români pentru drepturi și libertăți sociale, dezvoltare și emancipare națională, de la care dr. Oncu nu a făcut rabat. „Din bogata și pilduitoarea sa activitate, trei sunt instituțiile principale – temelii ale vieții naționale, care îl consacră între marile personalități ale Ardealului, așezându-l în panteonul spiritualității neamului: Societatea „România Jună” – universitatea conștiinței naționale, Banca „Victoria” – adevărată cetate economică, și cotidianul „Tribuna” – școală a vieții politice” (op. cit., pag. 307).
Împlinindu-și destinul, în 1914, la vârsta de 71 de ani, se reîntoarce în cimitirul bisericii din satul natal. „Pe crucea simplă, un nume: înfăptuitorului și primului director
executiv dr. Nicolae Oncu. 1843 -1914. O lecție de modestie, de dincolo de moarte, de la cel ce a avut parte de multe titluri, iar lucrarea în folosul nației i-a fost crez de-o viață”. (D. L. Mut: Presărați pe-a lor morminte a recunoștinței flori, Rev. Iancule Mare, nr. 44/13 sept. 2008, pag. 5)
Iată profilul moral și spiritual al deputatului (parlamentarului,) de altădată, adevărat român, patriot, modest, cult, cu înaltă conștiință și demnitate morală, nematerialist, fără interese meschine ilicite, slujitor credincios al națiunii și țării, preocupat de propășirea țării și de prestigiul ei atât pe plan național (Dieta de la Cluj), cât șipe plan internațional (Parlamentul de la Budapesta), veridic și potențial exemplu pentru cei de azi.
Ce păcat că a fost acum 100 de ani!
prof. Nicolae Cristea
