Adevărul titrează „Sute de elevi «predau» lecţia omeniei, ajutând refugiaţi. «Am văzut copii care plângeau şi m-a durut tare»”. Pe scurt, este vorba de mai mulți copii care fac voluntariat pentru a ajuta semeni ucraineni de vârsta lor, nu numai pentru a se integra la școală, ci și pentru a avea parte de lucrurile de care se bucură ei: casă, mâncare, îmbrăcăminte etc.

N-aș putea spune că știu „la firul ierbii” ce se întâmplă astăzi prin școli și grădinițe, dar, „pe vremea mea”, voluntariatul era foarte căutat, în parte pentru că mulți dintre tineri voiau să își facă dosare pentru a pleca în străinătate. Desigur, nu acesta este motivul corect pentru a face voluntariat, dar îndrăznesc să spun că ne-a făcut foarte mult bine. Am învățat rapid empatia pentru alte etnii, categorii sociale sau alte vârste. După liceu, pe atunci erau extrem de la modă și așa-numitele stagii sau internship-uri, de care astăzi – nu știu exact de ce – dau tot mai rar. Și acestea ne prindeau bine, pentru că, deși poate nu aveam neapărat beneficiile unui angajat pe termen lung, învățam să „facem lucruri”.

Desigur, ideal este ca un efort complementar să vină și de acasă, de unde copilul să învețe câte ceva despre treburi casnice, folosirea banilor și, în general, viața în societate.

Ce vreau să spun cu toate astea e că, totuși, nu e același lucru să fii cât de activ poți și să faci multe lucruri, diferite între ele, printre care nici pe departe ultimul e să ajuți alți oameni, și a sta pe tabletă toată ziua. Pe calculator se învață multe lucruri care îți pot dezvolta cunoștințele, chiar prin jocuri, însă părerea mea e că trebuie să interacționezi cât de devreme cu „lumea reală”, asta chiar dacă părinții trebuie să înțeleagă că micuții nu sunt nici pe departe perfecți.

Copiii sunt destul de munciți la școală – din păcate, în mare parte li se cere „toceală” – , dar sunt părinți și profesori pe care cei mici de acum nu îi vor uita când vor fi mari și „în putere” să fie independenți. Primul dar pe care îl poate face un părinte un profesor este să îi învețe să fie autonomi și să-și aplice talentele și înclinațiile în ceva ce dă rezultate pe termen lung.

În final, cred că acei copii care azi își ajută semenii și le fac de mâncare, pentru că de ce nu? –ei oricum vor să ajungă bucătari, se vor descurca probabil mult mai bine decât copiii care sunt mințiți în legătură cu războiul. Și au parte și de cel mai mare dar: vor învăța empatia și să închege prietenii cu oricine.

Recomandările redacției