Nu prea am avut contact cu școala în ultima vreme, întrucât nu am copii, însă mă gândesc des la niște cursuri opționale care s-ar potrivi în programă. Nu la modul în care ar trebui să le supraîncărcăm orarul elevilor, ci în sensul în care ei ar putea învăța lucruri noi, care să îi ajute din punct de vedere practic.
Prima opțiune ar fi un curs de istorie locală. Mai sunt câțiva care au avut această inițiativă, dar nici acum nu știu sigur că elevii ar învăța câte ceva despre istoria Aradului și a județului Arad, așa cum nici eu nu am învățat cât timp eram în școală. Nu mă refer aici doar la istoria îndepărtată, deși și aceea ar fi necesară, ci și la cea mai recentă, predată de niște profesori dedicați și în contact cu generația tinerilor, fără ca ideea să degenereze în comercial sau politic. Istoria locală le-ar da celor tineri un simț al coeziunii și o continuitate în timp, care i-ar opri poate pe mai mulți să plece pe alte meleaguri. E important să știi că aparții și, mai ales, e important să știi care sunt valorile și patrimoniul comunității tale.
Un alt curs pe care mi-aș dori să îl văd predat la alegere ar fi acela de educație financiară. Și aici aș putea menționa că nu mă refer la noțiuni complicate, ci la întărirea noțiunii de buget cu venituri și cheltuieli și la abecedarul unui cont de economii, al administrării de bunuri și la opțiunea de a investi bani. Am înțeles că există deja cursuri de antreprenoriat, dar tot cred că acestea, de educație financiară de bază, sunt mai mult decât necesare.
Nu în ultimul rând, mi-ar plăcea să văd în școlile românești un opțional de informatică diferit de acelea care doar se bifează de obicei din programa școlară. Acest opțional ar fi unul de programare de bază pentru un proiect pe care elevul vrea neapărat să îl vadă pus în practică, și mă refer mai ales la un curs de web development. De obicei, la cursurile de informatică se predau multe lucruri cărora uităm să le dăm o aplicabilitate de interes imediat, iar acest curs ar putea să compenseze. Ar fi un curs pentru toți studenții, și nu doar pentru cei pasionați de informatică.
M-aș putea gândi și la alte opționale de succes, dacă aș ști că elevii nu sunt, după cum deja am menționat, efectiv copleșiți de numărul de ore de curs pe care le au într-o săptămână obișnuită. Am evitat intenționat să intru în problema cursurilor de educație sexuală sau gătit, care cred eu că ar fi ideale pentru orice elev care nu își primește educația de acasă. Concluzia ar fi, oricum, că idei se pot găsi, trebuie doar suficientă voință politică și interes în rândul cadrelor didactice pentru această educație a viitorului, într-o lume în continuă schimbare.
