A fi inadecvat ori a nu simți care este ordinea priorităților nu sunt  „marcă înregistrată“ națională. Avem exemple în toată lumea și, impresia generală este că s-au schimbat prioritățile. Parcă lucrurile sunt cu susu-n jos, lumea parcă s-a întors pe dos, acum când problema numărul unu este ieșirea din pandemia, care deja durează de doi ani. E cam mult deja, oricum întoarcem lucrurile.  Nu-i vorbă, noi suntem mai cu moț, ca aproape întotdeauna. Suntem defazați. Acum ne lovește în plin valul patru al pandemiei, precum o măciucă în moalele capului. Dar nici celelalte țări, care au rate de vaccinare net superioare, nu par  puse la adăpost în totalitate și scăpate de orice griji viitoare. Am presimțirea că mai toată lumea va învăța mult și bine …alfabetul grecesc. Sper să greșesc în această privință. Criza sanitară a generat o serie de consecințe și în economie și, mai ales în ce privește lanțurile de aprovizionare și distribuție. Apoi, a venit și  scumpirea prețurilor la materii prime și energie. Mai ales creșterea prețurilor la gaze, electricitate și benzină sunt justificate, cică de cererea crescândă din economie. Cel puțin ciudat, mai ales că pandemia a pus la pământ multe companii. Nu doar în Romania, dar și în lumea largă. Ori în loc nu au răsărit mari firme, degrabă consumatoare de gaze și electricitate. Desigur într-o măsură semnificativă. „Gălușca“ noilor prețuri, cel puțin pentru moment, pare că a fost înghițită de toată planeta. Dar, să revenim la ruperea lanțului de aprovizionare. Nu sunt destui șoferi, nici docheri, nici macaragii. De parcă toată lumea „s-a făcut“ chirurg pe creier sau Cristiano Ronaldo ori  inginer IT. Cert este că navele stau cu sutele parcă în derivă,în apropierea marilor porturi. O dovadă că munca de la distanță nu e valabilă în toate domeniile. Cel puțin nu încă. În acest context încărcat de pandemie și de alte probleme suficient de presante, mulți alții, de cealaltă parte a „bălții“, au alte priorități. De exemplu marea lor problemă este  cum vor putea ei sărbători Crăciunul, dacă nu  vor putea da cadouri celor dragi. Fiindcă, nu-i așa Moș Crăciun – Made în China în  proporție de 95% din cazuri, nu… coboară din navă și aterizează, prin coș în case, că e cu sacul gol. Marfa cadou stă în burta navelor. Da, este  o dovadă de un teribil simț al realității. Ideea nu este izolată, ci pare o chestiune de maximă gravitate, cel puțin pe celălalt mal al oceanului. O alta, tot de acolo. Acum  la alt nivel: cei mai mari nu au alte probleme decât când și cum vor  putea fi făcute viitoarele excursii spațiale. Și alte asemenea chestiuni …arzătoare,în contextul de criză sanitară în care suntem. Dar avem și noi acasă. Nu știu ce fundație s-a pus pe numărat urșii din România. Concluzia lor ? Sunt mult mai puțini decât cifrele care se aruncă pe piață acum. S-au cheltuit 150.000 de euro pe treaba asta. Parte din fonduri europene, parte din diverse donații. Mai bine ar fi cumpărat niște aparatură medicală de acei bani. Poate niște oameni aveau o șansă în plus. Așa că, prioritar pentru unii a fost numărarea urmelor de labă de urs. Care, desigur că sunt mai puțini. Atunci nu știu cum se face că a fost văzut și fotografiat un urs în zona Moneasa. Asta s-a întâmplat în luna aprilie 2021. Nu știu pe nimeni care, până în ziua aceea, să fi văzut, vreodată  un urs prin județul Arad. Poate știți dumneavoastră. Specialiștii sunt de părere că numărul urșilor s-a înmulțit excesiv în România, iar exemplarele mai slabe din punct de vedere al calităților genetice, au fost alungate și silite să ocupe alte teritorii. Ei au coborât tot mai mult spre zonele de deal și colinare. Exemplul de la Moneasa este elocvent în acest sens. Dar se pare că la noi este mult mai important un urs decât un om. Dacă o ținem tot așa și populația de urși va „scădea“ în continuare, în curând turismul montan va deveni unul de aventură. Că doar nu vrei să trezești cu Moș Martin, dând buzna peste tine și…tolănindu-se pe șezlongul alăturat în timp ce tu îți faci siesta admirând Bucegii. E bine că avem „simțul priorităților“. Unii cu  cadourile de Moș Crăciun, alții cu Moș Martin. Fiecare cu ce-l „doare“. Totuși,  parcă prea ne afundăm din ce în ce mai mult, într-o lume  ciudată, întoarsă pe dos.

Recomandările redacției