Se spune că la fotbal şi la agricultură se pricepe toată lumea. Mai nou, şi la politică… Dar, deşi sunt atâtea şi atâtea domenii în care excelăm şi putem să ne mândrim cu ele, preferăm fie să le ignorăm, fie să le tratăm superficial.
Una dintre performanţele acestei perioade – o performanţă mondială – a fost tratată superficial de presă. Este vorba de prima expediţie românească în totalitate care a escaladat cel mai periculos vârf din lume, Nanga Parbat (8125 m), denumit şi Muntele ucigaş. Performanţa este întărită de faptul că escaladarea a fost făcută pe versantul dificil al muntelui, care are cel mai mare urcuş abrupt din lume, 4.600 de metri, practic un perete foarte greu de escaladat. În plus, şi pentru noi arădenii este un motiv de mândrie deoarece doi dintre membrii expediţiei sunt arădeni – Zsolt Török şi Aurel Sălăşan. Până la această performanţă, nicio expediţie formată în totalitate de români, n-a mai reuşit o asemenea escaladare, doar unul – Mihai Cioroianu – reuşind această performanţă, dar într-o echipă internaţională, acum 16 ani.
Am dorit să subliniez recordul celor patru alpinişti tocmai pentru a arăta că există oameni care au pasiuni, excelează, iar societatea nu se apleacă suficient de mult asupra acestor performanţe. Tot aşa avem olimpici care uimesc lumea, karateka de nivel mondial, spre exemplu, şi multe alte performanţe care nu sunt suficient de mult mediatizate.
Îmi place fotbalul, poate cel mai mult dintre toate sporturile, dar respect celelalte sporturi, mai ales cele care sfidează uneori însăşi natura. Aşa este alpinismul, sport despre care se scrie destul de puţin. Păstrând paralela cu fotbalul, performanţa mondială a celor patru alpinişti poate fi comparată cu o semifinală de Campionat Mondial sau de câştigarea unei cupe europene. Gândiţi-vă cât spaţiu ar aloca ziarele de specialitate unei asemenea performanţe fotbalistice, cu interviuri şi descrieri, cu profilul femeii de serviciu sau al magazionerului, cu zeci de poze şi declaraţii? Şi, oare cât spaţiu va fi alocat pentru alpinism, pentru performanţa celor patru „muşchetari”?
Cum spuneam, uneori nu ştim să ne promovăm valorile. Aud deseori expresia că presa de show-biz oferă ceea ce cere consumatorul, adică omul de rând. Poate că aşa este, dar această „reţetă” a fost împământenită tocmai de presă, cetăţeanul fiind cel „modelat” de mass-media. La urma-urmei, şi presa de consum are dreptate pentru că primează şi rentabilitatea afacerii. Sunt convins că ziarul altfel se vinde cu ştiri ca performanţa Stelei în obscurul tur preliminar al Ligii Campionilor sau nurii nu ştiu cărei fătuci care a umblat mai mult pe la chirurgie estetică decât la şcoală. Sunt, de asemenea, convins că alpinismul sau performanţele olimpicilor de la chimie sau matematică nu reprezintă ştiri apetisante, vandabile. Dar, pe undeva, trebuie să le dăm şi acestor truditori importanţa cuvenită. Poate nu întâmplător scriu de acest subiect şi poate nu întâmplător în acest ziar pentru că Glasul Aradului a sponsorizat, la un moment dat, una dintre expediţiile lui Zsolt Török. Şi, acest fapt, ca şi articolele de atunci, a fost bine primit de cititori. Poate mai bine decât unele can-can-uri.

Lasă un răspuns

Recomandările redacției