„Vom putea da mâna cu oameni aflați la mii de kilometri distanță”, „Un nou tratament distruge tumorile canceroase la bolnavii aflați în fază terminală”– sunt doar două dintre titlurile pe care le-am remarcat în presa națională în ziua scrierii acestui articol. Cert este că știința și tehnologia avansează la cote nemaiîntâlnite și nu trece zi fără să aflăm de noutăți pe care nici nu ni le puteam imagina în urmă cu o săptămână, d’apăi un an!

În vreme ce mulți români își schimbă des telefoanele, pentru miezul populației este destul de greu „să țină ritmul”. Cu toate acestea, după un timp destul de scurt, telefoane extrem de performante ajung să fie accesibile pentru cineva care are un loc de muncă decent. Nu același lucru îl putem spune cu la fel de multă ușurință despre marile descoperiri medicale, la care românul obișnuit nu prea poate ajunge la fel de ușor. Trebuie să treacă o perioadă destul de lungă pentru ca laboratoarele de cercetare să își amortizeze costurile, iar tratamente scumpe ajung la noi prin tot felul de programe naționale, care nici nu îți oferă cea mai nouă alternativă apărută pe piață.

Totodată, trebuie să recunoaștem că România nu prea pune preț pe cercetare. Aceasta se face, de obicei, în cercuri restrânse de academicieni, iar studenții nici măcar nu prea au mastere care duc înspre cercetare. E OK, ați putea zice, avem noi avantaj competitiv în altele, doar că ne confruntăm în cicluri repetitive cu aceleași probleme și nu părem să depășim veșnica „tranziție”.

Nu cred că problema se va rezolva până nu începem să valorizăm, la nivel național, lucruri care țin de o mai bună calitate a vieții, de sănătate și educație, de ce nu – chiar de tehnologie. În realitate, avem mulți tineri care se spetesc la marile facultăți din țară, ba chiar stau la cămine și își aduc zacusca de acasă, doar ca să afle dezamăgiți că nimeni nu investește cu adevărat în ei decât la Cluj sau București, unde prind câte o firmă care li se potrivește. În cazul arădenilor, avem noroc cu Timișoara.

Cu toate acestea, cei mai mulți tineri pleacă din țară și aflăm de ei poate numai în știrile pe care le aminteam la începutul articolului. E adevărat, românii „nu prea au bani de aruncat pe fereastră”, dar nu e păcat?

Recomandările redacției